Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 83
să poarte de grijă tuturor nevoilor „neamului nostru din Basarabia”. În
primăvara‐vara anului 1917, treptat se conturează structura politică care
va reprezenta în noile condiţii populaţia băştinaşă, (aceasta va fi Partidul
Naţional Moldovenesc) şi se elaborează programul politic al românilor
basarabeni. După o scurtă perioadă, în care se fac tentative de organizare a
luptei pe criterii sociale, forţele revoluţionare din Basarabia se regrupează
formulând un program politic naţional. Din gama dezideratelor exprimate
de participanţii la congresele profesionale ale cooperatorilor (6‐7 aprilie
1917), clerului şi mirenilor (19‐25 aprilie 1917), studenţilor (20 mai 1917),
ţăranilor (21‐24 mai 1917), învăţătorilor moldoveni (25‐28 mai 1917) se
desprinde detaşat cerinţa de autonomie a Basarabiei. Cucerirea drepturilor
naţionale şi autonomia Basarabiei erau cerinţele politice principale ale
românilor basarabeni şi punctele de bază ale programului Partidului
Naţional Moldovenesc.
După cum am menţionat mai sus forţele politice naţionale din
Basarabia nu erau pregătite pentru o schimbare atât de radicală a lucrurilor.
Lipsa experienţei politice ameninţa întreg procesul revoluţionar din ţinut.
Şi din contra, foarte puternice şi bine asigurate cu mijloace şi materiale
propagandistice erau forţele centraliste care‐i unea atât pe foştii cinovnici ai
vechii administraţii cât şi elementele deznaţionalizate din sânul poporului
băştinaş. Constrânşi de situaţie, aceşti meseriaşi abili în manipularea
opiniei publice căutau să orienteze mişcarea revoluţionară din Basarabia
în albia rusească, spre Petrograd, denigrând în fel şi chip pe cei ce se
pronunţau pentru autonomia reală a Basarabiei. De aceea una din sarcinile
principale ale forţelor naţionale era să scoată în vileag faţa adevărată a
acestor „binefăcători” ai moldovenilor, în realitate apărători ai intereselor
ruseşti, şi totodată să lumineze poporul în materie de organizare a vieţii
politice pe temeiuri naţionale.
Autonomia solicitată de forţele politice naţionale din Basarabia nu
era o cerinţă care singulariza procesul revoluţionar în spaţiul dintre Prut
şi Nistru. Toate naţionalităţile subjugate şi terorizate de vechiul regim,
în plan politic, înaintează Guvernului Provizoriu cerinţa de autonomie
politică, culturală, teritorială etc. Unele provincii mărginaşe, cu trecut
politic istoric, ca Finlanda, Polonia, Georgia, Armenia etc., la momentul
potrivit, se declară autonome şi apoi independente.
Particularităţile de dezvoltare ale Basarabiei în cadrul Imperiului Rus
au determinat specificul evoluţiei acestui proces în fosta gubernie rusească.
Până la o anumită etapă, procesul revoluţionar din Basarabia a fost sincronic
cu cel derulat în centrul Rusiei. Basarabia a trecut, adevărat, cu unele
nesemnificative întârzieri temporale, prin aceleaşi frământări pe care le‐a