Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

80 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
intitulată Din ţinuturile pierdute, boieri şi răzeşi în Bucovina şi Basarabia 18 .
Referitor la protestul din 1912 şi rolul jucat de N. Iorga, Pelivan va
declara în Parlamentul României, în primii ani după Unire, că „Pe când aici
în ţară, în frunte cu mult iubitul nostru Iorga se organizau conferinţe, se
oficiau slujbe prin biserici pentru a deplânge soarta nenorocită a Basarabiei
pierdute, reprezentanţii boierimei noastre ciocneau pahare de şampanie:
«în sănătatea ţarului Nicolae şi pentru prosperitatea Rusiei Mari». Dar s‐au
găsit, d‐lor, şi români adevăraţi, cari au protestat cu toată energia lor atât
contra acestei sărbătoriri, considerând‐o ca o insultă la adresa sentimentelor
noastre româneşti, cât şi contra acelor români cari au luat parte la această
sărbătoare infamă. Şi acei cari au protestat au fost din rândurile partidului
naţional democrat. Au fost pedepsiţi acei protestanţi. Dar ei au demonstrat,
d‐lor, că încă sunt români în Basarabia cari nu‐şi vând conştiinţa lor
naţională pentru nimic în lume!” 19 .
6) Semnificaţia protestului lui Ioan Pelivan în anul 1912,
dar şi în zilele noastre
Gestul plin de demnitate făcut în zilele aniversare din 1912 l‐a plasat
pe avocatul Ioan Pelivan în fruntea curentului de redeşteptare naţională în
provincia subjugată dintre Prut şi Nistru.
Avocatul Emanoil Catelly, o altă curată conştiinţă naţională, în mesajul
transmis lui Ioan Pelivan cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani şi 35 de
ani de activitate naţional‐culturală scria omagiatului următoarele: „Ai fost
singurul care ai avut curajul să înfrunţi cerbicia ţarului atotputernic... în
1912, când toţi linguşitorii şi înstrăinaţii făceau sluj înaintea asupritorului
de un secol, veselindu‐se. Dumneata, cu riscul de a-ţi distruge cariera şi a-ţi
pierde libertatea chiar, ai îmbrăcat haina de doliu, doliu, care cuprinsese
sufletul acestei frumoase provincii româneşti. Câtă mândrie şi demnitate
naţională a însemnat acest sublim gest al D‐tale, nu poate fi apreciat
decât în perspectiva istoriei şi de sufletele acelor ce l‐au trăit cu adevărat.
Cu acţiunea D‐tale, moldovenimea basarabeană copleşită de îngenunchiere
a căpătat noi forţe: a început era curajoasă a afirmării demnităţii şi mândriei
de neam” 20 .
Protestul lui Ioan Pelivan din anul 1912, când s‐au „aniversat” o sută de
ani de la anexarea provinciei româneşti Basarabia de către Rusia imperială,
18
„Viaţa Basarabiei”, 1936, nr. 7‐8, p. 70‐71.
19
Ioan Pelivan, Discurs ţinut în şedinţa Camerei de la 9 şi 10 iulie 1920, loc. cit.,
p. 153.
20
„Viaţa Basarabiei”, nr. 7‐8, 1936, p. 74‐75.