Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 79
acţiuni de protest împotriva Imperiului ţarist. Cu această ocazie, marele
istoric Nicolae Iorga a tipărit, la Vălenii de Munte, o carte despre trecutul
provinciei dintre Nistru şi Prut – Basarabia noastră, scrisă după 100 de ani
de la răpirea ei de către ruşi. Privind lucrurile în perspectivă, marele istoric
făcea următoarea constatare încurajatoare: „În aşteptarea vremurilor când
viaţa românească din Basarabia va porni de la toate amintirile ei pentru a‐şi
urmări toate drepturile naţionale, nu numai umane, încheiem această carte
cu un îndemn călduros spre acea muncă încordată şi bine orânduită care
singură poate grăbi sosirea acelor vremuri”. 15 Lui I. Pelivan, marele savant
i‐a dăruit mai multe zeci de exemplare, pe care acesta, grijuliu, le‐a împărţit
prietenilor săi. O serie de volume au fost trimise studenţilor moldoveni de
la Petersburg, Odessa, Dorpat şi Kiev, unde activau societăţi culturale ale
acestora, altă parte a distribuit‐o „finilor” săi din Basarabia 16 .
Jubileul rusesc din 1912 a fost pentru întreaga Românie un prilej de
jale. Liga Culturală a ţinut întruniri la Bucureşti şi prin toate oraşele. Secţiile
acesteia au prăznuit cu steaguri îndoliate veacul de viaţă ce se împlinea
în Basarabia smulsă. Peste tot a fost un îndemn: Să tragem clopoatele
moarte,/ Căci azi e sfânta dezgropare/ A gloriei din vremi bătrâne/ Din
Prut şi Nistru pân‐la mare. / În groapa lui tresare ţarul/ Ce ne‐a răpit
pământul ţării/ Şi ţărna lui să se‐nfioare/ De fulgerele răzbunării... 17
Tot în anul 1912, Ioan Pelivan, mânat de adânca dragoste pentru
cultura românească, a transmis la Expoziţia Naţională din Bucureşti,
organizată de Liga Culturală, o serie de cărţi bisericeşti, documente, acte,
covoare, icoane şi alte obiecte vechi moldoveneşti, caracteristice pentru
cultura moldovenească, însărcinând cu această delicată misiune pe omul
său devotat Mihail Platonovici Poriţchi.
Din cele trimise la expoziţie, intelectualitatea română a putut să
înţeleagă, că, deşi se împlineşte un secol de robie, moldovenimea
basarabeană nu este moartă, ci numai adormită de vitregia timpurilor. Pe
baza actelor şi documentelor trimise la Bucureşti, Nicolae Iorga a putut să
ţină la Academia Română, la 14 septembrie 1912, o conferinţă interesantă
15
Vezi: N. Iorga, Basarabia noastră, scrisă după o 100 de ani de la răpirea ei de
către ruşi (1912) în N. Iorga, Neamul românesc în Basarabia, Editura Fundaţiei Culturale
Române, Bucureşti, 1995, p. 308; Cf. T. Pamfilie, în „Sfatul Ţării”, 30 octombrie 1919; O
pagină din istoria Basarabiei. Sfatul Ţării (1917‐1918). Ediţie îngrijită, studiu introductiv
şi selecţia imaginilor de Ion Negrei şi Dinu Poştarencu, Editura Prut Internaţional,
Chişinău, 2004, p. 214‐215.
16
Ioan Scurtu ş.a., Istoria Basarabiei de la începuturi până în 2003, p. 111.
17
Apud O pagină din istoria Basarabiei, p. 214.