Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 73
la Bălţi, s‐a format un nucleu puternic de naţionalişti, care putea să ţină
piept presiunii curentului de deznaţionalizare şi rusificare promovat de
autorităţile locale. În 1911, boierul‐patriot Dimitrie A. Vrabie, în cadrul
unor dezbateri iscate în Clubul Nobilimii din Bălţi, dând ripostă pornirilor
şoviniste ale unor demnitari locali, a declarat fără înconjur următoarele:
„Pământul nostru este bogat şi mănos. Soarele nostru este dulce şi
binefăcător. Poporul nostru este muncitor, blând şi primitor şi voi v‐aţi
năpustit asupra Basarabiei, binecuvântată de Dumnezeu, ca un potop de
lăcuste flămânde, venind zdrenţuiţi şi rupţi de foame, din regiunile veşnic
înfometate ale Kamei şi Volgăi, unde făceaţi serviciul de hamali în porturile
Iaroslavl, Nijnâi, Kazan, Samara, Saratov. Voi ne batjocoriţi obiceiurile
strămoşeşti şi scumpa noastră limbă strămoşească, poreclindu‐ne baran,
adică cap de bou” 6 .
Toate acestea arată de ce nu poate fi considerat ca o simplă întâmplare
faptul că judeţul Bălţi a dat cel mai mare număr de luptători naţionalişti şi
că, pentru prima dată, la 3 martie 1918, hotărârea de unire cu patria‐mamă
a fost luată tot în acest judeţ.
3) Măsurile de reprimare ale autorităţilor ţariste
Cercurile oficiale ale oraşului nu priveau cu ochi buni extinderea
grupului de susţinători ai lui Ioan Pelivan şi au început să ia măsurile de
rigoare. Prin măsurile luate împotriva liderilor mişcării naţionale căutau
să‐i intimideze pe toţi ceilalţi luptători. În 1909, învăţătorul Porfirie Fală din
comuna Musteaţa din judeţul Bălţi, la insistenţa colonelului Nordberg, şeful
ohranei basarabene, a fost condamnat la deportare pentru faptul că învăţa
copiii în limba moldovenească. Doar mulţămită intervenţiei procurorului
din Bălţi, un vechi prieten şi coleg al judecătorului Ioan Pelivan, Porfirie
Fală reuşeşte să obţină revizuirea procesului său, să se disculpe şi să scape
de deportare 7 . Pentru motive similare, a fost pedepsit şi învăţătorul Ion A.
Buzdugan, iar Th. M. Ciugureanu a „înfundat chiar şi puşcăria”.
Un alt aderent al grupării lui Pelivan, institutorul din Hotin Ion
Loghinescu, pentru propaganda românească ce făcea printre colegii săi
învăţători din judeţele Hotin şi Soroca, precum şi pentru corespondenţa cu
generalul român Ştefan Stoica din Urzicenii Ialomiţei, este exilat în 1910
6
Nicolae Ciachir, Basarabia sub stăpânire ţaristă (1812‐1917), Bucureşti, 1992,
p. 84.
7
Constantin Aldea, O istorie zbuciumată. Basarabia până în anul 1920, Editura
Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1993, p. 95; Ion Pelivan, Basarabia de sub
oblăduirea rusească, în „Viaţa Basarabiei”, nr. 1/1941, p. 8.