Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 69
dorea totuşi păstrată, şi cealaltă Basarabie, trează, încrezătoare în destinul
unificator, ce va să fie...” 31 .
Despre întâlnirile cu N. Iorga şi forţa generatoare de noi energii a
manifestărilor de la Văleni de Munte în consolidarea propriei conştiinţei
naţionale, cât şi, în general, a românilor din provinciile aflate sub dominaţia
străină, Ioan Pelivan va arăta, într‐o scrisoare adresată marelui istoric, în
data de 22 iunie 1936, la aniversarea a 60 ani de viaţă, următoarele: „Când
am avut fericirea nespusă să trec «Prutul blestemat» şi să asist la cursurile
d‐voastră de vară, de la Vălenii de Munte, unde am putut cunoaşte mai
mulţi iridentişti din Ardeal şi din Bucovina, – iridentismul ce clocotea în
mine şi până atunci, s‐a aprins şi mai puternic. Eram în stare să îndur orice
chin, să merg chiar la spânzurătoare, pentru «religia mea românească».
Câtă vreme a durat în Basarabia stăpânirea străină, eu, numai în Ţara
Românească liberă, unde petreceam în fiecare vară câte 2‐3 săptămâni, şi
mai ales în calda şi frăţeasca atmosferă de la Vălenii de Munte, puteam
căpăta curaj şi noi forţe de luptă şi de răbdare. Numai acolo mă găseam,
într‐adevăr, acasă. Numai acolo respiram liber. Numai acolo simţeam
adevărata dragoste de mamă, şi adevărata mângâiere de frate, de care noi,
basarabenii, am fost lipsiţi mai bine de un veac. Vălenii de Munte au fost o
adevărată citadelă iridentistă care a dominat şi îndrumat, direct şi indirect,
aspiraţiile şi energiile atâtor generaţii de iridentişti din toate provinciile
româneşti subjugate. Dumnezeu să ajute, ca această citadelă naţională să
domine şi să îndrumeze şi pe viitor energiile şi aspiraţiunile tuturor bunilor
români, spre consolidarea şi apărarea celor dobândite în trecut” 32 .
Întâlnirile cu Nicolae Iorga vor continua inclusiv în timpul tumultoaselor
evenimente din 1917‐1918. Marele istoric consemna că pe data de 16
decembrie 1917 l‐a vizitat, la redacţia sa, Ioan Pelivan, însoţit de V. Cristi,
„om cult care vorbeşte franţuzeşte şi italieneşte şi care, prevenit contra
României, acum e încântat de ceea ce a văzut aici” 33 .
De asemenea, în pofida tuturor măsurilor de restricţie şi cenzură, Ioan
Pelivan pe parcursul călătoriilor procura şi aducea cărţi româneşti, pe care,
apoi, le împărţea învăţătorilor şi intelectualilor moldoveni din oraş.
31
A.N.I.C., fond 1449, dosar 215, f. 1.
32
„Neamul Românesc”, Nr. 139 din 28 iunie 1936; „Viaţa Basarabiei”, Anul V, Nr.
7‐8, iulie‐august 1936, p. 105‐106.
33
N. Iorga, Memorii, 1931 (citat după un fragment retipărit în Arhivele Basarabiei,
1931, nr. 1, p. 60).