Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

68 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
Iaşi a plecat alt grup de studenţi basarabeni. Şi aşa, aproape în fiecare an,
zeci de basarabeni îşi îndreptau paşii spre universitatea ieşeană.
6) Întâlnirea cu profesorul N. Iorga, la Vălenii de Munte
Deşi era supravegheat mereu de poliţia rusească, Ioan Pelivan reuşeşte
să facă dese călătorii peste Prut. Devine tot mai interesat de evoluţiile de
pe scena politică din România, fiind la curent cu evenimentele şi noutăţile
culturale din Vechiul Regat. La Slănic, unde a mers să se trateze de
afecţiunile reumatice pe care le avea la picioare, a făcut cunoştinţă cu marele
istoric şi om politic profesorul Nicolae Iorga, precum şi cu profesorul de
drept şi politicianul Constantin Stere 30 . A ajuns apoi la Vălenii de Munte, la
profesorul N. Iorga. Iată cum descrie un participant (Apostol D. Culea) la
cursurile de vară organizate acolo de marele istoric român, sosirea grupului
de basarabeni, între care se afla şi Ioan Pelivan: „Un zvon prinsese să
umble printre noi cursiştii într‐o seară din vara anului 1910: sosesc nişte
moldoveni din Basarabia. Cine sunt Din ce parte a Basarabiei vin Cum
au îndrăznit să treacă Prutul de acolo, de unde ştirile ajungeau la noi rare şi
aproximative, ca din lumea planetei Marte Cum or fi la chip şi la port Şi
în temperatura Vălenilor de atunci, solii de peste Prut ne păreau coborâţi din
Neamul Şoimăreştilor. Mai eram şi după lectura documentului răzeşilor din
Răzeni, citit de către dl. Iorga cu acea inimitabilă rezonanţă adusă de peste
veacuri. În aşteptarea mosafirilor, trăiam o Moldovă de închipuire de pe la
1600, când o uşă se deschide. Abea îşi face loc în sala ticsită un voinic blond,
înalt, cu nas de şoim, urmat de o doamnă. Era Ioan Pelivan de la Bălţi şi o
rudă a sa Doamna Oatu, preoteasă dacă nu mă înşel. Privirile electrizate ale
ascultătorilor s‐au pironit peste noii veniţi, nu mai puţin emoţionaţi ca noi.
Ne‐am ridicat în picioare şi cred că ropotele ne‐au tăbăcit palmele în seara
aceia. Dl. Iorga, mişcat, rosti cuvinte tâlcuitoare de bun sosit vestitorilor
de la Răsărit. Văd pe Ioan Pelivan neclintit, ca o stană de piatră, timp de
un ceas, cu şiroaie de lacrimi pe obraz, sorbind parcă cuvintele înaripate
ale prof. Iorga. Numai tovarăşa sa de drum, cu roşaţa jenei pe obraji, se
părea că face o sforţare să prindă ceva din năvala frazelor arzătoare. Dl.
Iorga evoca mi se pare un colţ şi un veac din Moldova de altă dată; iar Dna
Oatu se bănuia că abia înţelege româneasca înflorită, tumultoasă de bogăţia
imaginilor, a profesorului. Veniseră la noi cele două Basarabii de atunci:
una pe jumătate rusificată, dar cu o licărire de conştiinţă naţională, care se
30
Din amintirile lui Gheorghe Chicu, Muzeul Republican al Învăţământului
Public, Chişinău, manuscris, p. 515.