Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 67
interesant şi mai important: la Iaşi, a vizitat Mitropolia, Universitatea,
Muzeul, a fost impresionat de statuia lui Ştefan cel Mare; la gara
din Ploieşti, s‐a întreţinut, la recomandarea lui C. Stere, cu bătrânul
C. Dobrogeanu‐Gherea; la Slănicul Prahovei, l‐a cunoscut pe scriitorul
basarabean Victor Crăsescu, tatăl lui Sergiu Cujbă, colegul său de redacţie
de la ziarul „Basarabia”; la Slănicul Moldovei a făcut cunoştinţă cu
profesorul Nicolae Iorga; a vizitat şi mănăstirile Moldovei.
Şederea în România i‐a oferit prilejul de a face cunoştinţă şi cu
emigranţii basarabeni stabiliţi în regat, care prin scrierile lor şi prin literatura
ce o trimiteau în stânga Prutului contribuiau la susţinerea şi încurajarea
luptătorilor naţionalişti. L‐a cunoscut pe Zamfir Arbore cu care de mult
timp întreţinea corespondenţă. A avut întrevederi cu dr. Petru Cazacu,
Ştefan Bulat, dr. Codreanu, dr. Guţu, Axenti Frunză, Teodor Porucic şi alţii.
Cu regret, din cauză că era bolnav, nu l‐a putut vedea în carne şi oase pe
bătrânul Bogdan Petriceicu Hasdeu 28 , preşedintele Societăţii basarabenilor
„Milcovul” şi directorul gazetei „Basarabia” ce se tipărea la Bucureşti.
A rămas încântat de bunătatea şi ospitalitatea românilor din regatul
liber. A admirat frumuseţea şi măreţia codrilor şi munţilor, unde străbunii
noştri au găsit adăpost în vremuri de bejenie, de urgie, de restrişte şi de
năvălire a barbarilor.
A rămas încântat de frumoasele progrese pe toate tărâmurile, ce le‐a
realizat România în termen aşa de scurt de viaţă politică independentă.
Făcând bilanţul călătoriei, nota: „Într‐un cuvânt, în câteva săptămâni
am căutat să mă recompensez, măcar în mică măsură, pentru atâţia ani de
aşteptare de izolare forţată, de amar, străinism, de nostalgie... Am reuşit în
acest timp să înmagazinez destul curaj pentru lupta ce mai aveam de dus.
Mi‐am întărit crezul, convingându‐mă şi mai mult, că merg pe calea bună
şi dreaptă.
La întoarcerea acasă, ridicam slavă Cerului, că m‐a învrednicit să mă fac
„hadj”, să văd locurile sfinte ale pământului strămoşesc şi să mă împărtăşesc
din tainele sfinte ale credinţei şi aspiraţiunilor noastre naţionale” 29 .
Sosind la Chişinău, a adunat un grup de tineri şi tinere, pe care în
toamna aceluiaşi an i‐a şi trimis la învăţătură, la Universitatea din Iaşi.
Grupul acesta a fost compus din Mihai Vântu, Maria Şchiopu, Ecaterina
Pelivan, Sergiu Niţă, Zinaida Popovschi, Ion Loghinescu, Colun. Scopul
urmărit era să se pregătească cadre de intelectuali moldoveni pentru toate
tărâmurile vieţii basarabene. În toamna anului 1907, la Universitatea din
28
Vezi: Schiţe biografice.
29
Ioan Pelivan, Deşteptarea Naţională. Corespondenţă. Memorii (1900‐1918),
loc. cit., p. 275.