Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

62 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
În ziarul „Basarabia” era propagată intens ideea introducerii limbii
române în învăţământ, prin articole cu titluri de genul „Ţăranii vor
şcoli moldoveneşti”, „Boieri, cereţi şcoli moldoveneşti”, „Vrem şcoli
moldoveneşti”. În numărul 26 din 23 august 1906, gazeta publica, fără
nici o schimbare, Scrisoarea către Redacţie, din partea săteanului Vasile
Lungu, din satul Călugăru, ţinutul Bălţilor. Această scrisoare în naivitatea
ei mişcătoare, pe lângă faptul că atesta legătura strânsă dintre gazetă şi
cititorii ei, constituia în acelaşi timp dovada grăitoare că ziarul „Basarabia”
corespundea celor mai profunde aspiraţii naţional‐culturale ale românilor
basarabeni. Scrisoarea se încheia cu următoarea rugăminte/solicitare:
„Domnule Redactor! Multă pomenire veţi avea de la noi ţăranii moldoveni,
ca să deschidă stăpânirea şcoli pe limba moldovenească. Stăruiţi‐vă pentru
noi, că noi nu ştim unde să ne jăluim, cum să căutăm treaba asta” 14 . În
numărul 76 din 25 februarie 1907, apare Cântarea profetică a tânărului
poet Alexandru (Alecu) Mateevici: Eu cânt, căci văd că ele vin/Aceste zile
de senin/Eu cânt, căci văd, de‐acum, că piere/A Ţării veşnică durere... /
Şi, glasul vieţii ascultând/Venirea zorilor eu cânt. Era limpede că gazeta
„Basarabia”, împreună cu întregul său colectiv redacţional, a fost un
centru, spre care se îndreptau toate conştiinţele redeşteptării naţionale din
provincia dintre Prut şi Nistru. Sufletul şi promotorul de seamă al acestei
mişcări de resurecţie naţională era Ioan Pelivan, primul redactor‐şef
al ziarului „Basarabia”. De remarcat faptul că, pe lângă activitatea
redacţională propriu‐zisă, I. Pelivan desfăşura şi alte activităţi cu caracter
naţional, dintre care menţionăm organizarea unui reuşit festival românesc în
şcoala de muzică „Gutor” (devenită după Primul Război Mondial Cinema
„Orpheum”), ca şi organizarea pe lângă gazetă a unui cor românesc la care
au participat cursanţi ai Seminarului Teologic din Chişinău şi care ulterior
au răspândit melodii naţionale în toată Basarabia.
Autorităţile ţariste au obstrucţionat în diverse moduri apariţia regulată
a „Basarabiei”, fiind confiscate mai multe numere, împiedicându‐se
distribuirea prin poştă, iar învăţătorilor interzicându‐li‐se efectuarea de
abonamente. Membrii redacţiei şi colaboratorii ei erau urmăriţi de poliţie
şi ohrana ţaristă, iar directorul Emanuil Gavriliţă a fost condamnat la o
lună de zile la „ostrov” sau plata unei amenzi de 100 ruble pentru articolul
lui Pan Halippa – Liga ţăranilor şi stăpânirea. Publicaţia românească din
Basarabia a fost atacată de mai multe ori în presa rusă de Pavel Cruşevan,
renumit prin antisemitismul şi „patriotismul” său rusesc 15 . În scopul de a
14
Apud Th. Inculeţ, fost colaborator al gazetei „Basarabia” din 1906 ‐1907,
I. Pelivan şi ziarul „Basarabia”, în „Viaţa Basarabiei”, nr. 7‐8, 1936, p. 180.
15
Gheorghe Negru, op. cit., p. 77.