Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 57
Ergo, pentru înflorirea (progresarea) popoarelor, toate aceste libertăţi
sunt necesare.
Istoria popoarelor este, între altele, istoria eliberărilor de sub jugul sau
tutela ţarilor lor.
Rusia nu poate să fie excepţie din legile sociale generale.” În acest caz,
Ioan Pelivan menţionează exemplul Japoniei, „care s‐a întărit şi a înflorit
numai cu apariţia la ea a reprezentanţei naţionale”.
Concluzia lui Pelivan este următoarea: „absolutismul este cel mai
rău duşman al libertăţii popoarelor. De aceea contra lui trebuie de luptat
prin toate mijloacele, căci nu se poate tolera ca interesele poporului să fie
stingherite de interesele unui grupuleţ de birocraţi, ca voinţa unui om... să
domine asupra voinţei majorităţii poporului, care în acest caz devine rob în
adevăratul sens al cuvântului” 25 .
În condiţiile Rusiei cuprinse de mişcări revoluţionare, Ioan Pelivan
pledează pentru reprezentanţa naţională, dar, totodată, menţionează că ea
poate fi de mai multe feluri, de aceea acest bun social trebuie folosit „cu
multă precauţie”. În acest sens, menţionează proiectul de „Dumă de stat” cu
vot consultativ, propus de Bulîghin. „Ce folos din el“, se întreabă autorul.
„Ce rost poate avea o asemenea Adunare cu caracter consultativ Se poate
întâmpla că din 100 de sfaturi numai unul va fi considerat că merită atenţie
şi realizare, iar cele 99” 26 . Bun cunoscător al realităţilor politice din lume,
observă că „astăzi în toate statele din Occident, America şi România,
alegerile pentru parlamente sunt întemeiate pe principii de nedreptate şi
inegalitate”. De aceea, alegerile drepte pot avea loc numai atunci, când la
baza lor nu va fi censul material, ci votul universal, egal şi secret”. Numai
în aceste condiţii voinţa parlamentului va corespunde voinţei populaţiei.
Ioan Pelivan exprima convingerea că doar prin acest mecanism democratic
pot fi rezolvate atât problemele sociale, cât şi cele naţionale.
În aceeaşi scrisoare, Ioan Pelivan face o radiografiere a situaţiei politice
din Rusia. „De 200 de ani, de la Petru cel Mare, ba chiar şi mai înainte,
norodul geme sub jugul birocratismului. O sută de ani şi mai bine au trecut,
de când oamenii cei mai de frunte în Rusia, cei mai învăţaţi şi mai patrioţi,
pentru credinţele sale şi pentru dorinţa sa de a‐şi vedea patria liberă, se trimit
în exil (sâlca), putrezesc în temniţe, „călătoresc” prin Siberia, muncesc în
„catorgă” (ocne) etc.” Impunătoare este lista martirilor ruşi întocmită de
Ioan Pelivan. Ea include pe Puşkin, Belinski (pe care numai moartea l‐a
scăpat de Siberia), Decembriştii, Petraşevţii, A.I. Herţen, unul din cei mai
geniali ruşi, Dostoevski, Şevcenko, Kostomarov, Pisarev, Dobroliubov,
25
Ibidem, p. 38‐39.
26
Ibidem, p. 39.