Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

54 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
prin care a fost chinuit copilul meu. În jurul lor, în loc de împrejmuire am
pus cnutul acesta cu care ruşii căznesc chiar pe cei nevinovaţi şi năpăstuiţi.
Pe marginea covorului am pus pervazul acesta alcătuit nu din flori, aşa
cum le‐a lăsat bunul Dumnezeu şi cu care împodobeam toate covoarele
noastre basarabene, ci din flori în chip de spini şi de cnut. Chiar şi copacii
din grădină, tot sub formă de cnut i‐am făcut, atât de mult m‐a cutremurat
pe mine această unealtă grozavă de chinuire” 19 .
Printre intelectualii moldoveni, Ioan Pelivan se bucura de un respect
deosebit, aspect relevat şi de Pantelimon Halippa, care povesteşte că, „în
anul 1903, când a fost arestat, la Chişinău, şi trebuia să se pregătească pentru
drumul lung, în exil, la Arhanghelsk, şi n‐avea haine potrivite climatului
de acolo, la o simplă scrisoare trimisă de I. Pelivan din închisoare preotului
Nicolae Murea, acesta i‐a adunat suma de 400 ruble. Şi, astfel, luptătorul
pentru cauza naţională moldovenească a putut să‐şi facă echipamentul
necesar” 20 .
Spre nordul Rusiei, a fost trimis pe etapă, împreună cu alţi condamnaţi
politici. În drum, rând pe rând, a stat în închisorile centrale din Kiev,
Moscova, Iaroslav şi Vologda, ajungând la Arhanghelsk pe la jumătatea
lunii decembrie 1903, unde este încarcerat, iar peste o săptămână este
trimis la punctul cel mai nordic al guberniei, în oraşul Mezeni, populat de
zăreni şi samoiezi. Mai târziu, lui Ioan Pelivan i s‐a îngăduit să rămână la
Arhanghelsk, sub o supraveghere poliţienească foarte severă 21 . A stat acolo
până în luna mai 1904. A păstrat relaţiile cu vechii săi prieteni – Gheorghe
Madan, Nicolae Murea, Ştefan Usinevici şi alţii. Din corespondenţa
întreţinută cu aceştea aflăm despre ororile exilului. Într‐o scrisoare, din 20
decembrie 1903, descria epopeea din timpul „voiajului” său de la Chişinău
spre Arhanghelsk, realităţile de la faţa locului: „Salutare, frate, de la nordul
Rusiei!!... Mai bine de o lună am petrecut sub sabia goală. M‐am pornit din
Chişinău, în temniţa căruia m‐au ţinut 3 săptămâni, la 3 noiembrie, iar am
sosit la starea (faţa) locului la 5 decembrie.
Pe drum am „hodinit” la Kiu o zi şi o noapte, la Moscova 14 zile, la
Iaroslavli o zi‐noptime, la Volgda o săptămână şi aici în temniţă 9 zile...
În timpul voiajului am văzut multe, despre cari stiam numai din cărţi,
ba despre altele chiar nici idee n‐aveam.
19
Ibidem, p. 65. La Anexe documentare, vezi fotografia: Covor basarabean,
compoziţie originală, ţesut prin 1903‐1904, de Eugenia Gheorghe Pelivan, în amintirea
întemniţării fiului său Ioan Gh. Pelivan în închisorile ruseşti.
20
„Viaţa Basarabiei”, nr. 7‐8/1936, p. 12.
21
Pan. Halippa, Ion Pelivan – Viaţa şi activitatea, în Fapte trecute şi basarabeni
uitaţi, p. 238