Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

52 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
naţionalismului cultural constituit în ţările române în secolele XVIII‐XIX,
naţionalism circumscris, la rândul lui, modelului sud‐est european în
general. Naţionalismul cultural al „generaţiei Dorpat”, spre deosebire de cel
al „grupării boiereşti” din a doua jumătate a secolului XIX, a avut un impact
social mult mai puternic, fiind marcat pregnant de militantism, consistenţa
programului social, vizând îndeosebi expropierea marilor latifundiari şi
împroprietărirea ţăranilor. Aceasta a conferit dimensiunea „revoluţionară” a
activităţii celor mai mulţi dintre studenţii şi militanţii naţionali, implicaţi de
la bun început în lupta antiţaristă a diferitelor curente ideologice şi politice
de orientare socialistă din cadrul Imperiului Rus de la sfârşitul secolului
XIX‐începutul secolului XX. „Naţionalismul revoluţionar” a crescut prin
„apropierea de popor”, strânsele legături cu profesorii şi preoţii de la sate,
organizarea diverselor manifestaţii culturale, îmbinarea temelor naţionale
şi sociale în activitatea de propagandă politică. Acest tip de naţionalism se
va manifesta plenar în 1905 şi va da roadele cunoscute în anii 1917‐1918 15 .
Cercetările recent efectuate ne‐au convins că, identitatea românească
în Basarabia a fost un act voluntar al moldovenilor din Basarabia, care s‐a
dezvoltat o dată cu răspândirea în această provincie a ştiinţei de carte şi a
creşterii numărului persoanelor cu studii superioare care, la un moment dat,
prin intermediul literaturii româneşti şi a literaturii revoluţionare antiţariste,
care tratau în mod critic politica şi teoriile imperiale ruseşti, au ajuns să
descopere identitatea originii etnice şi lingvistice a moldovenilor cu cea a
românilor din alte zone 16 .
4) După universitate, în exil la Arhanghelsk
Având în vedere că în timpul percheziţiei şi anchetei, poliţia nu a
strâns materiale şi dovezi ce ar fi putut proba desfăşurarea unor activităţi
subversive, după scoaterea temporară de sub supraveghere, lui Ioan Pelivan
i s‐a permis susţinerea examenelor de licenţă. După ce îşi ia diploma,
în vara anului 1903, revine la Chişinău, şi încearcă să obţină postul de
stagiar la tribunalul local. Dar adresându‐se Departamentului de poliţie din
Petersburg, pentru a obţine un certificat de bună purtare politică ce i se
cerea, la începutul lui octombrie 1903, a fost din nou arestat, cu ordin de a
fi exilat pentru trei ani în gubernia Arhanghelsk.
După arest, o scurtă perioadă, a fost deţinut în puşcăria din Chişinău.
Acest episod din viaţa lui Ioan Pelivan este relatat de mama sa într‐o
confesiune făcută ginerelui ei, Mihail Coteanu: „După ce a mântuit
15
Cuvânt înainte la vol. Ioan Pelivan, Deşteptarea Naţională. Corespondenţă.
Memorii (1900‐1918), loc. cit., p. 6‐7.
16
Ibidem, p. 7.