Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

48 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
Cazacu, dr. Guţu, Gheorghe Madan şi alţii. În biblioteca clandestină a
Pământeniei se găsea nu numai literatură revoluţionară rusă, ci şi cărţi în
limba română, lucru ce sfida canoanele politice din Rusia. Pământenia primea
aproape cu regularitate ziarele editate la Bucureşti: „Apărarea Naţională”,
„Adevărul”, „Universul”; revistele „Albina românească”, „Sămănătorul”,
precum şi multe cărţi de literatură şi istorie română. În materie de istorie
naţională, membrii Pământeniei se documentau din lucrările lui Grigore
Tocilescu, Alexandru D. Xenopol, Nicolae Iorga, Pompei Batiuşcov,
Alexei Nakko. Literatura română în biblioteca Pământeniei era reprezentată
de operele lui Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuţă,
George Coşbuc, Ion Creangă etc. Legătura cu „sponsorii” de cărţi, reviste
şi alte materiale instructive era asigurată, prin corespondenţă şi alte metode
de Ioan Pelivan, Gheorghe Chicu, Vasile Oatul şi Teodor Loghin. Cărţile
erau procurate de la librăriile „Alcalay” şi „Şaraga”, fiind trimise la Dorpat
prin poştă, evitând cenzura.
Viaţa românească a Pământeniei basarabene se manifesta prin
conferinţe cu subiecte din istoria şi literatura română, prin serate literare
şi muzicale româneşti, prin dansuri şi cântece naţionale. Într‐o scrisoare
din 2 octombrie 1901, conducătorul Pământeniei Ioan Pelivan îl informa
pe scriitorul şi folcloristul Gheorghe Madan, artist basarabean angajat la
Teatrul Naţional din Bucureşti, despre faptul că în curând la Dorpat, „are să
se ţină un concert studenţesc «internaţional», la care deosebite numere or
să cânte maloroşii, velicoroşii, polonii şi alte naţii din Rusia. De‐a(i) noştri,
moldoveni, sunt vreo 15‐20 de studenţi. Ne e ruşine să nu participăm şi noi.
Dar, afară de Muzicescu – „12 melodii naţionale“ – nu avem nimic. Am
vroi să nu dăm cu obrazul în glod. De aceea, ştiind că D‐ta eşti foarte bine
cunoscut cu melodiile româneşti naţionale, şi cu muzica în general, ne‐am
hotărât să te rugăm, dacă a fi cu putinţă, să ne trimiţi vreo câteva din cele
mai frumoase melodii pentru cor” 8 .
Într‐o scrisoare ulterioară, Ioan Pelivan mulţumea lui Gheorghe Madan
pentru cântecele naţionale trimise, menţionând că „ele nouă foarte ne plac”,
rugându‐l, totodată, să le facă rost „şi de Imnul Moldovei. În trimisele
note se află numai sfârşitul acestui imn. Cu mare plăcere l‐am cânta în
costume naţionale, dar nu le avem”. Studentul Ioan Pelivan solicita de
la Bucureşti şi „vreo câteva cărţi literare şi istorice; să dezvolte la băieţii
noştri conştiinţa naţională şi totodată şi gustul, ba chiar şi interesul de a
citi cărţi româneşti. Toţi pământenii noştri basarabeni foarte se interesează
8
Ioan Pelivan, Deşteptarea Naţională. Corespondenţă. Memorii (1900‐1918),
Ediţie specială îngrijită de Gheorghe Negru, în „Destin Românesc”, Revistă de istorie şi
cultură, An IV(XV) Nr. 5‐6 (63‐64), Institutul Cultural Român, Chişinău, 2009, p. 13.