Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 47
mai mult la întruniri tovărăşeşti cu referate, cu amintiri din trecut, amintiri
de la şcoala secundară, de acasă, din viaţa personală şi a poporului” 6 . Însă,
treptat, în sânul Pământeniei se profilează două curente politice distincte:
unul naţional revoluţionar şi altul social revoluţionar. Mai puternic era
curentul naţional, în fruntea căruia se găsea Ioan Pelivan. Adepţii săi pledau
nu doar pentru introducerea limbii materne în şcoală, biserică, administraţie
şi justiţie, ci şi pentru autonomia administrativă a Basarabiei, ceea ce
pe timpurile acelea constituia pentru stăpânirea rusească o mare crimă.
Cel de‐al doilea curent urmărea înlăturarea regimului ţarist şi întronarea
socialismului democratic.
În condiţiile în care Imperiul Rus promova în Basarabia şi în celelalte
regiuni naţionale de la periferie o politică restrictivă, iar identitatea şi cartea
românească erau percepute drept „pericole separatiste”, graţie acţiunilor
iniţiate de grupul naţional revoluţionar de la Dorpat începe un proces dificil
de „deşteptare” şi dezvoltare a identităţii româneşti, a presei şi a mişcării
naţionale din Basarabia, de intensificare a relaţiilor naţional‐culturale şi
umane dintre Basarabia şi Regatul României.
Lipsa de literatură cu conţinut naţional i‐a determinat să se adreseze
cunoscuţilor lor de peste Prut, să caute relaţii şi să solicite ajutoare. Aşa
cum relevă corespondenţa dintre Ioan Pelivan şi membrii pământeniei,
cât şi scrisorile adunate în decursul vremii de Pelivan din diverite arhive
personale 7 , exista o dorinţă acută a basarabenilor de a procura şi a citi cărţi
şi ziare, de a se familiariza cu cultura română.
La Dorpart, Ioan Pelivan a exercitat o intensă activitate
instructiv‐educativă printre studenţi în spiritul tradiţiilor de luptă ale
înaintaşilor. „Pământenia basarabeană” îşi coordonează munca în direcţia
educaţiei naţionale şi social‐culturale. Scopul ei era dezvoltarea conştiinţei
naţionale, a interesului pentru istoria, cultura şi literatura românească.
Membrii societăţii întemeiază în incinta Universităţii o bibliotecă
clandestină tot mai bogată de carte românească.
În 1901, începe corespondenţa studenţilor basarabeni de la Dorpat cu
emigranţii basarabeni din România, precum Zamfir C. Arbore, dr. Petru
6
Începuturile mişcării naţionale în Basarabia, în „Cugetul. Revistă de istorie şi
cultură”, nr. 1 (17), 2003, p. 44.
7
Aceste scrisori au văzut de curând lumina tiparului într‐o ediţie specială îngrijită
de istoricul Gheorghe Negru, în vol. Ioan Pelivan, Deşteptarea Naţională. Corespondenţă.
Memorii (1900‐1918), în „Destin Românesc”, Revistă de istorie şi cultură, An IV(XV) Nr.
5‐6 (63‐64), Institutul Cultural Român, Chişinău, 2009.