Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 45
Riga. Vedeam că limbile locale ale naţiunilor mai avansate erau utilizate
şi în grai şi în scris, paralel cu limba de stat, rusă. Această deosebire între
starea de lucruri din Basarabia faţă de alte părţi bătea la ochi şi ne punea pe
gânduri, formând în noi un spirit de protest şi totodată cimentând legătura
cu Basarabia îndepărtată şi nedreptăţită. Acolo în depărtare, nouă ne părea
mai dulce tot ce se petrecea acasă, mai dulce era limba, mai dulci erau
cântecele, dansurile, obiceiurile şi chiar mămăliga, de care eram lipsiţi cu
desăvârşire” 1 .
Colegii lor de universitate – studenţii poloni, ucraineni, letoni,
estonieni, gruzini, armeni etc, cu care erau în raporturi de prietenie – aveau
aproape fiecare, în locuinţele lor, portretele poeţilor, scriitorilor, savanţilor
şi luptătorilor pentru cauza lor naţională: la studenţii ucraineni vedeau pe
perete, deasupra meselor de lucru, fotografiile lui Cotlearevski şi Taras
Şevcenco; la studenţii poloni, care erau cei mai înverşunaţi naţionalişti
şi cei mai neîmpăcaţi duşmani ai regimului ţarist absolutist, în afară de
literatura polonă, camerele erau împodobite cu portretele lui Copernic,
Costiuşco, Adam Mickiewicz, Henry Sienkiewicz, Eliza Orszesko etc.; la
colegii gruzini (georgieni), aproape la toţi, se găsea portre tul poetului lor
naţional Ciavciavadze.
Aceste realităţi îi făcu pe tinerii basarabeni „să se simtă la început
străini şi izolaţi”, mărturisea Gheorghe Chicu, student la Universitatea
din Dorpat. Acelaşi lucru îl recunoştea şi Ioan Pelivan: „Noi, studenţii
moldoveni basarabeni, ne simţeam umiliţi faţă de aceşti colegi, pentru că
nu ştiam nimic, sau aproape nimic, din trecutul moldovenesc al Basarabiei
şi nu cunoşteam pe nici un poet sau scriitor basarabean moldovean”. Tinerii
basarabeni au înţeles că de vină pentru o atare stare de lucruri este şcoala
secundară rusă (Seminarul Teologic), care avusese grija nu numai să nu le
dea cunoştinţe despre aceste lucruri, dar să le inspire şi dispreţ pentru tot
ce e românesc. „Trecutul moldovenesc al Basarabiei era pentru noi terra
incognita” 2 , constata Ioan Pelivan.
Noile realităţi i‐au mobilizat şi motivat la acţiuni pe studenţii basarabeni.
Departe de patrie, în toamna anului 1899, Ioan Pelivan, împreună cu fraţii
Vasile şi Alexandru Oatul, Gheorghe Chicu, Vasile Mahu, Teodor Loghin,
Constantin Goian, Nicolae Siminel, Alexandru Poleanschi, Alexandru
Grişcov şi alţii, – toţi absolvenţi ai Seminarului Teologic, începând cu
1
Gheorghe Chicu, Pământenia basarabeană din Dorpat, în „Viaţa Basarabiei”,
1936, nr. 7‐8, p. 112‐114; Începuturile mişcării naţionale în Basarabia, în „Cugetul.
Revistă de istorie şi cultură”, 2003, nr. 1 (17), p. 44.
2
Ioan Pelivan, Nicolae Ştefan Casso, în Fapte trecute şi basarabeni uitaţi,
Chişinău, 1992, p. 246.