Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

CAPITOLUL III
STUDENT LA FACULTATEA DE
DREPT A UNIVERSITĂŢII DIN DORPAT
(1898‐1903)
1) Botezul politic. Iniţiator al „Pământeniei basarabene”
După terminarea Seminarului Teologic, Ioan Pelivan primeşte de la
Zemstva gubernială o bursă anuală de 300 de ruble şi se înscrie, în anul
şcolar 1898/1899, la Facultatea de Drept a Universităţii din Dorpat – Iuriev
(azi Tartu) din Estonia, vechi centru universitar, cu frumoase tradiţii şcolare.
Mediul universitar de aici era destul de eterogen, alcătuit din studenţi
estonieni, polonezi, germani, ucraineni etc. Tot aici îşi făcuse studiile
renumitul basarabean Leon A. Casso, profesor universitar la Moscova şi
fost ministru de instrucţie publică al Imperiului ţarist.
Universitatea din Dorpat era unica instituţie de învăţământ superior
din Imperiul Rus, ce înmatricula la studii şi seminarişti, de aceea către
această instituţie se vor îndrepta şi alţi absolvenţi ai Seminarului Teologic
din Chişinău. În acelaşi an, la Facultatea de Filologie a Universităţii din
Dorpat s‐a înscris şi Vasile Oatul, coleg de seminar al lui Ioan Pelivan. În
anii următori numărul studenţilor basarabeni va spori semnificativ.
Micul orăşel din Estonia avea două instituţii de învăţământ superior –
Universitatea şi Institutul de Veterinărie – cu un contingent total de circa
3 000 de studenţi. În fond, Dorpatul era un orăşel studenţesc, profesorii
şi studenţii dădeau tonul vieţii cotidiene, activitatea celorlalţi locuitori
reducându‐se la deservirea acestora. Oraşul era un loc ideal de studiu şi de
formare a caracterelor tinerilor.
Tinerii basarabeni, aruncaţi la 2 000 km de la locurile natale, nimeriseră
între nemţi şi estonieni. În drum spre Dorpat, ei cunoscuseră şi alte popoare
cu obiceiuri, tradiţii, culturi şi stări economice neobişnuite pentru dânşii.
Deşi nu depăşiseră hotarele imperiului, în această zonă, realităţile erau
altele decât cele cunoscute lor până în momentul respectiv, în Basarabia.
„Noi vedeam că nemţii, estonienii şi alte naţionalităţi aveau şcoli în limba
lor, chiar şi secundare, aveau gazete, cărţi, teatre. La Universitate mulţi
profesori ţineau lecţii în limba germană, precum şi la Politehnica din