Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

42 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
aproape în permanenţă desfătau pe vizitatorii restaurantelor „Naţional”,
„Şweiţarskaia”, „Londra” etc. din Chişinău.
Toate aceste manifestări culturale scoteau în evidenţă fiinţa naţională
a poporului din Basarabia şi acest lucru nu putea să treacă pe alături de
sufletele tinerilor seminarişti. Discrepanţa dintre ce era de fapt Basarabia
şi ceea ce vroiau să facă din ea autorităţile ţariste producea un sentiment de
dezgust în conştiinţa tinerilor seminarişti şi îi orienta spre alte tărâmuri. În
acest sens, Ioan Pelivan menţiona: „Piesele teatrale, cântecele, dansurile,
costumele... formau o bună hrană (spirituală), cimentau simţul nostru
moldovenesc. Dar simţul acesta rămânea numai simţ, rămânea instinct, de
la el până la ceea ce se numeşte conştiinţă naţională era o distanţă mare.
Noi, din punct de vedere naţional, încă orbecăiam prin întuneric. Pentru a
ne dezmetici cu desăvârşire ne lipsea un important şi puternic factor. Acest
factor era cultura, naţiunea. Or, în ciclul obiectelor ce ni se predau, precum
şi în cărţile ce ni se recomandau pentru citire nu intra absolut nimic ce ar
fi putut deştepta sentimentul nostru naţional, ce ar fi putut trezi interesul
pentru poporul nostru, pentru limba lui, pentru trecutul şi viitorul lui” 12 .
3) O promoţie de luptători pe tărâm naţional
Seminaristul Ioan Pelivan era o fire sociabilă şi prietenoasă. În anii de
studii, în jurul său se cristalizează un grup de colegi, care nu manifestau
mare tragere de inimă pentru tagma bisericească. Inimile şi sufletele
tinerilor erau cucerite de cugetul liber, mintea lor iscoditoare căuta să afle
răspuns la unele probleme de factură socială şi naţională. Grupul din jurul
lui Pelivan, seminarişti cu sentimente moldoveneşti se instruiau suplimentar
din literatura clandestină. Locul de frunte în biblioteca clandestină îl ocupau
scrierile cunoscuţilor scriitori ruşi Pisarev, Dobroliubov, Cernâşevski, cu
ideile lor nihiliste şi revoluţionare, revistele „Russkoe slovo” („Cuvântul
rusesc”) şi „Sovremennik” („Contemporanul”), publicaţii la care aceşti
scriitori au colaborat pe timpuri. O largă circulaţie în cercul seminariştilor
aveau de asemenea operele lui Darwin, scrierile lui Rousseau şi ale altor
gânditori moderni. Graţie influenţei acestor scriitori, mulţi elevi începeau
să cugete liber, unii abandonau studiile teologice, deveneau chiar atei.
În locul scolasticii închistate unii preferă să se împărtăşească din cultura
naţională şi ştiinţa laică. Libertatea gândirii devine valoarea supremă de
manifestare a personalităţii unora dintre seminarişti. Din categoria acestora
făcea parte şi Ioan Pelivan, care după terminarea studiilor teologice, a urmat
învăţământul laic. Visul părinţilor de a‐l face preot s‐a spulberat. Lecturile
suplimentare i‐au fost de mare folos şi la însuşirea disciplinelor de program.
12
„Patrimoniu. Revistă de lectură istorică”, Nr. 1/1993, p. 60.