Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 41
Ion Creangă, găsit în casa preotului Alexandru Popovschi din Chişinău.
Împrumutându‐l pentru câteva zile, „l‐am citit cu o plăcere pe care
niciodată nu o simţisem în cetirea poveştilor ruseşti. Mă fărmăca mai ales
frumuseţea limbii” 10 . Din lectura cărţilor româneşti, Ioan Pelivan şi‐a format
convingerea că „limba moldovenească atât de ponegrită de rusificatori nu
este mai urâtă ca cea rusească şi că în limba moldovenească se pot exprima
idei abstracte şi înalte... Începea să se trezească în mine şi sentimentul
de milă pentru moldoveni, care erau trataţi aşa de prost de către veneticii
stăpânitori, precum şi de „cozile de topor”.
La alimentarea simţului naţional al tinerilor seminarişti contribuia în
mare măsură cântecele moldoveneşti, care niciodată nu ieşiseră din uzul
Seminarului. „E drept că la sărbători şi petreceri oficiale ele nu se cântau,
menţionează, în amintirile sale, Ioan Pelivan. Însă la petreceri şi ocazii
particulare, acasă la Crăciun şi Paşti, la zilele onomastice ale prietinilor
şi rudelor noastre, în timpul recreaţiilor etc., cântecele noastre se executau
şi se gustau cu multă plăcere, cu mai mult entuziasm ca cântecele ruse.
Atât melodiile, cât şi conţinutul lor mai mult vorbeau inimilor noastre şi
impresionau mai mult decât cele străine” 11 .
O adevărată sărbătoare pentru sufletele tinerilor seminarişti erau
turneele la Chişinău a renumitului cor al Mitropoliei din Iaşi, sub
conducerea lui Gavriil Musicescu, care „fărmăca lumea cu concertele
sale”. Galeriile din teatrul „Blagorodnoe Sobranie” erau ocupate aproape
numai de seminarişti. „A doua zi după concert, îşi amintea peste ani fostul
seminarist, noi... repetam, de cele mai multe ori, în „curilcă” (odaia de
fumat), toate melodiile auzite în ajun, silindu‐ne să imităm în extensie şi
cele mai mici nuanţe observate la maestrul Musicescu”.
Mari servicii aduceau cauzei româneşti în Basarabia, şi seminariştilor
în special, turneele la Chişinău a trupei româneşti de teatru a lui Jean
Bobescu şi Pechea Alexandrescu. „Nu era seminarist, mai ales din clasele
superioare, care să lipsească de la Teatrul Românesc, chiar cu riscul de a
fi pedepsit. Aici noi aveam fericita ocazie să ascultăm admirabile melodii
româneşti, să vedem jucându‐se minunatele dansuri naţionale, străvechile
costume naţionale şi să auzim vorbindu‐se frumoasa limbă românească
literară. Nu mai vorbesc de conţinutul unor piese de teatru care ne făceau
cunoscute viaţa, traiul şi trecutul din ţara românească, care ni se părea atât
de depărtată”.
Într‐o măsură destul de importantă serveau aceeaşi cauză şi lăutarii
români (mai mult ţigani şi evrei) îmbrăcaţi în costume naţionale, ce
10
Ibidem.
11
Ioan Pelivan, Basarabia cea diferită de Rusia, loc. cit., p. 60.