Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 39
Eliseevici Mihalevici, la lecţii, ne povestea că despre originea românilor
există în ştiinţa istorică două teorii. După una, românii ar fi de origine
ţigănească. Ca probă de verosimilitate a acestei teorii dânsul se referea la
lăutarii ţigani din Basarabia veniţi din România, care într‐adevăr spuneau
că sunt români şi vorbesc româneşte.
După altă teorie, considerată mai ştiinţifică, românii ar fi urmaşii şi
descendenţii tâlharilor exilaţi acum 18 veacuri pentru faptele lor criminale
din Roma şi Italia în Dacia cucerită de împăratul Traian, după cum Rusia
îşi trimite pe hoţii săi şi elementele periculoase statului în Siberia.
Despre limba moldovenească se spunea că ea este o limbă cu totul
primitivă, limbă mojicească, vorbită numai de ţărani, proşti şi inculţi, limbă
în care nu se putea exprima nici o idee abstractă sau mai înaltă, o limbă
veche slavă stricată, un fel de jargon amestecat cu cuvinte ruseşti, turceşti
etc. Şi că limba moldovenească nu are nimic comun cu limba românească.
Tineretul şcolar în majoritatea lui era aşa de convins de această „axiomă”,
încât „nu‐şi putea închipui că poate să existe în limba românească geometria,
matematica, fizica, algebra..., adică ştiinţă şi literatură” 6 .
Aceste opinii deformate despre istoria naţională şi limba maternă erau
rezultatul politicilor promovate de statul rus în domeniul educaţiei. Reuşita
respectivă a ţarismului în mare parte se datora absenţei cu desăvârşire a
cadrelor (intelectualităţii) naţionale şi a cărţilor (manualelor) româneşti.
Corpul didactic era format în majoritate din elemente venetice precum şi
din unii profesori de obârşie locală, dar care, având o pregătire profesională
în instituţiile ruseşti de învăţământ, erau purtătorii ideologiei panruse şi
străini de interesele naţionale. În cercul profesorilor de la seminar cu
greu puteai găsi pe cineva cu care s‐ar fi putut discuta „despre treburile
noastre moldoveneşti”, constata seminaristul Pantelimon Halippa. Cărţile
ce erau recomandate tinerilor pentru citire nu conţineau nimic ce ar fi putut
deştepta sentimentul naţional, ce ar fi trezit interesul pentru istoria, limba
şi literatura română. În biblioteca fundamentală a Seminarului Teologic
existau cărţi vechi moldoveneşti, încă de pe timpul când la seminar se
preda limba moldovenească, însă acces la ele aveau doar profesorii, care,
după cum am menţionat mai sus, erau în majoritate de origine rusă. Pentru
uzul seminariştilor exista o altă bibliotecă, unde puteau intra numai cărţile
cenzurate de comisia specială de pe lângă Sf. Sinod 7 .
Nu trebuie să ne uimească faptul că mulţi dintre preoţii basarabeni care
au absolvit Seminarul Teologic până la 1917 nu au avut ocazie să vadă
carte românească decât după Unire. În acest sens, Ioan Pelivan a avut mare
noroc de colegul său de seminar Vasile Spânu, care era cu doi ani mai mare,
6
Ibidem, p. 21.
7
Ibidem.