Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

38 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
ruseşti, dar, o parte din ei, erau originari din Basarabia, cu studii teologice
la Kiev sau în alte instituţii superioare de învăţământ din Rusia.
Perioada de formare intelectuală a lui Ioan Pelivan a fost una din cele
mai reacţionare în istoria Rusiei. Politica de deznaţionalizare şi rusificare
promovată de autorităţile ţariste atinge apogeul. Procesul de instruire şi
educaţie a viitorilor slujitori ai bisericii şi luminători ai poporului se făcea
doar în limba rusă şi în spirit rusesc. Elevilor, mai ales celor din clasele
superioare, li se inocula sistematic şi metodic doctrina panslaviştilor ruşi: că
Rusia este cea mai mare şi mai tare ţară din lume; că Rusia are misiunea de la
Dumnezeu de a stăpâni lumea întreagă şi că această lume trebuie salvată de
influenţa primejdioasă politică, morală şi culturală a Franţei revoluţionare,
republicane şi ateiste; că celelalte ţări şi popoare (grecii, bulgarii, sârbii,
românii, muntenegrenii etc.), scăpate de sub „jugul turcilor”, trăiesc numai
din mila, bunătatea, ajutorul şi răbdarea singuristăpânitorilor ţari ai Rusiei
şi ai pravoslavnicului popor rus. În toate instituţiile de învăţământ, inclusiv
în şcolile spirituale, vorbirea limbii moldoveneşti de către elevi era oprită
cu desăvârşire. Sistemul de instruire practicat în seminar era totalmente
lipsit de coloritul local 4 .
Sintetizând esenţa politicii promovată de autorităţile ţariste în domeniul
educaţiei, în fond, apreciind regimul centralist al lui Pobiedonosţev, din
acea perioadă, Ioan Pelivan, în memoriile sale, avea să conchidă: „Tot
gândul, toată atenţia, toată dragostea, toată mintea noastră erau îndreptate
spre Rusia, spre poporul rus, spre tot ce e rusesc” 5 . Fundamentalismul
ecleziastic şi laic rus cu care erau îndoctrinaţi elevii de la seminar trebuia
să înăbuşe orice dorinţă de manifestare a identităţii naţionale. Valorile
naţionale create de‐a lungul veacurilor în acest spaţiu – limba strămoşilor,
obiceiurile şi tradiţiile, cântecele populare şi dansurile naţionale, cultura
laică şi bisericească, istoria poporului băştinaş – erau completamente
neglijate şi persecutate. Şi chiar dacă în procesul de studii sau în puţinele
publicaţii, evident de limbă rusă, ce aveau difuzare în ţinut se amintea câte
ceva despre acestea, se făcea doar la modul denigrator şi în bătaie de joc. La
orele de clasă, în cazul în care profesorii trebuiau să le vorbească elevilor
despre România, ei specificau doar faptul că această ţară este „vecină cu
gigantul nostru Imperiu Rus”. În manualul de Geografie generală pentru
şcolile secundare, despre România nu se vorbea decât pe un spaţiu de 20‐30
de rânduri. La fel stăteau lucrurile şi în manualul de Istorie universală.
Tinerii erau sistematic şi metodic îndepărtaţi de la cunoaşterea limbii,
culturii şi istoriei naţionale. Referitor la istoria românilor, Ioan Pelivan
menţiona „că profesorul de la Seminarul Teologic din Chişinău, Elefterie
4
Ioan Pelivan, Basarabia cea diferită de Rusia, loc. cit., p. 21.
5
Ibidem, p. 60.