Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 37
datinile strămoşeşti şi chiar cele mai nevinovate elemente ce aminteau de
specificul naţional al populaţiei erau izgonite din aşezămintele publice,
administraţie, justiţie, biserică. Conţinutul educaţiei era orientat spre
proslăvirea statului rus. Nu doar la lecţiile de literatură, istorie, geografie,
dar şi la cele de matematică (aritmetică) copiilor li se inocula convingerea
fermă că patria lor este Rusia, care a fost şi va fi totdeauna puternică prin
credinţa ortodoxă şi prin autoritatea ţarului atotstăpânitor. Într‐o atmosferă
de deznaţionalizare generală şi rusificare acerbă se forma viitoarea pătură
intelectuală a populaţiei autohtone.
Mai uşor a deprins cititul în limba maternă. Încă de la vârsta de 12‐13
ani, îi plăcea să citească din cărţile bisericeşti, în deosebi, vieţile sfinţilor
şi alte cărţi populare, ca, de exemplu, „Alexandria”. Din aceste cărţi
păstrătoare ale graiului nostru strămoşesc, a deprins Ioan Pelivan gustul
lecturii şi al studiului, care‐l va însoţi pe tot parcursul vieţii.
2) Elev la Seminarul Teologic din Chişinău
Între anii 1892 şi 1898, Ioan Pelivan urmează studiile la Seminarul
Teologic din Chişinău, unica instituţie de învăţământ secundar din Basarabia,
înfiinţată încă în 1813 de mitropolitul Gavriil Bănulescu‐Bodoni, după
modelul vechilor seminare ortodoxe din Rusia. Seminarul era amplasat în
centrul oraşului, într‐o clădire mare, cu etaje, special construită, din strada
Aleksandrovskaia şi avea la acel moment o populaţie şcolară de peste 500
de elevi, repartizaţi în şase clase duble (fundamentale şi paralele).
Pe durata celor circa 80 de ani de activitate, instituţia, în câteva rânduri,
şi‐a modificat regulamentul de funcţionare, la moment activând în baza
celui aprobat în 1884. Conform acestuia, durata studiilor la seminar era de
6 ani. În clasele inferioare (I‐IV), locul preponderent îl ocupau obiectele
de cultură generală (limba şi literatura rusă, limbile greacă şi latină, istoria
universală şi cea rusă, matematica, fizica etc.), iar în ultimele două clase –
a V‐a şi a VI‐a – se predau obiectele teologice – teologia fundamentală,
teologia dogmatică, teologia comparată, teologia morală, teologia
pastorală – istoria bisericii creştine şi a celei ruse şi combaterea răscolului
rus. Fireşte, că în pregătirea viitorilor păstori rolul determinant îl ocupa
Sfânta Scriptură şi cântul bisericesc – obiecte obligatorii – ce se studiau pe
parcursul celor şase ani de învăţământ 3 .
În perioada când a învăţat Ioan Pelivan, rector al Seminarului era
protoiereul Alexandr Ianovschi, rus de naţionalitate, inspector – preotul
Andrei Parhomovici, profesorii în majoritate erau veniţi din guberniile
3
Nicolae Popovschi, Istoria bisericii din Basarabia în veacul al XIX‐lea sub ruşi;
Din negura trecutului: crâmpee de amintiri, Museum, Chişinău, 2000, p. 206‐207.