Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 35
În slujbă la altar au urmat alţi cucernici părinţi, inclusiv unul din feciorii
ctitorului Ioniţă Pelivan – mezinul, Teodor –, devenit „al doilea preot” la
biserica ridicată cu cheltuiala tatălui său. În arhiva eparhială din Chişinău,
s‐au păstrat notiţele faimosului arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului
Pavel Lebedev, care, în două rânduri (1873 şi 1878), a întreprins vizite
canonice în parohia Răzeni. Din însemnările ierarhului constatăm faptul
angajării ca preot paroh a lui Teodor Pelivan, starea bisericii la momentul
inspecţiei, precum şi zelul cu care ierarhul urmărea ca Basarabia să devină
acelaşi trup cu marea Rusie, nu numai în privinţa limbii, dar şi prin duh. În
acest sens, Ioan Pelivan îl numea pe arhiepiscopul rus mare „specialist” în
materie de rusificare şi deznaţionalizare.
„Biserica Sf. Mihail e de lemn, cu asemenea clopotniţă, urâtă şi foarte
vechi (evident, biserica nu putea să fie „urâtă” şi nici „foarte veche”, dar
ierarhul rus nu era obişnuit cu vechile noastre biserici moldoveneşti – n.n.).
S‐a sugerat preotului şi enoriaşilor să se îngrijească de construirea bisericii
noi de piatră. Iconostasul în biserică e nou, frumos. Antimisul, prestolul şi
totul de pe pristol e în ordine, curat. Obiectele şi veşmintele sunt destule.
Slujba Dumnezeiască se săvârşeşte parte ruseşte, parte moldoveneşte.
Registrele metricale (de stare civilă), de venituri şi cheltuieli, sunt în
ordine...
Şcoală a epitropiei parohiale în Răzeni nu este, au promis că vor face.
Preotul Anastasie Neaga a învăţat în şcoala parohială. E de 65 ani, în cinul
preoţesc e de la 11 martie anul 1839. Ca preot el este destul de activ, bine a
crescut şi a aranjat copiii săi. Însă pe el puţin îl recomandă aceea, că dânsul,
în timpul slujbei sale îndelungate, într‐un sat răzăşesc destul de bogat, n‐a
putut să zidească o biserică bună de piatră şi se mulţumea cu o biserică de
lemn, rea. Preotul Neaga vorbeşte şi slujeşte ruseşte suficient. Al doilea
preot, Pelivan, şi cântăreţii sunt moldoveni, cari n‐au învăţat nicăiri, se
poartă bine, însă nu cunosc limba rusă şi nu pot sluji ruseşte” 13 . Din notiţele
ierarhului străbate sentimentul de nemulţumire faţă de preotul şi coriştii
care nu cunosc limba rusă. Cucernicul părinte Pelivan, cum de altfel şi alţi
slujitori ai cultului din Basarabia, nu‐i cântau în strună ierarhului venetic, ci
rămânea fidel tradiţiei locului şi celor scrise în Sfânta Scriptură: în biserică,
preotul trebuie să vorbească limba poporului pe care‐l păstoreşte. Oficierea
slujbelor religioase în limba română era o manifestare de rezistenţă la
politica oficială de deznaţionalizare şi rusificare a românilor basarabeni,
practicată cu mult zel de autorităţile bisericeşti din Basarabia.
13
Dumitru I. Balaur, loc. cit., p. 45.