Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

32 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
rămas pe Işnovăţ şi a întemeiat satul Băcioi, iar descendenţii din neamul
Rizeanul şi‐au ales un loc pe Botnişoara, unde s‐au aşezat mai târziu şi
au întemeiat satul care le poartă numele. Locuitorii acestor sate au păstrat
cu sfinţenie, din generaţie în generaţie, documentele vechi ce le serveau
drept dovezi incontestabile pentru stăpânirea pământului lor. La începutul
secolului al XX‐lea, răzeşii din familia Rizeanul aveau la mână hrisovul
dat de Ştefan cel Mare, la 12 (!) martie 1502, strămoşilor lor – Maleşco,
Nenciul şi Cozma Rizeanul, „pentru slujba lor dreaptă şi credincioasă” 7 .
Aceeaşi sursă bibliografică ne oferă şi alte date preţioase despre
Răzenii de la începutul secolului al XX‐lea: era un sat mare, avea 384 de
case şi o populaţie de 2742 de suflete de români răzeşi, care stăpâneau 3169
desetine de pământ. Afară de răzeşi, în sat mai erau următorii proprietari de
pământ: Gheorghe Pelivan deţinea 10 desetine; An. Capiţa, Gr. Ciupciuc
şi Ileana Dumitru – 32 desetine; Gr. Ion Tituc – 24 desetine; St. Scorbu –
11 desetine; preotul Neaga Anastas – 13 desetine; ţăranii din familia
Pelivan – 12 desetine; preotul Gh. Pelivan – 12 desetine; ţăranii din familia
Luca – 35 desetine; răzeşii Ion şi Con. Platon – 145 desetine; ţăranca Ileana
Postolachi – 19 desetine; Con. Stoin – 15 desetine; Vasile Untilov – 31
desetine; Maria Vasiliu, văduva maiorului, – 63 desetine; familia Crudu –
63 desetine; târgovăţul Mani – 31 desetine; familia Neaga – 31 desetine.
După cum vedem din datele statistice furnizate de Zamfir Arbore, la
capitolul proprietari de pământ, reprezentanţii familiei Pelivan figurează
în cadrul a câtorva categorii sociale: proprietarul Gheorghe Pelivan cu 10
desetine de pământ, ţăranii din familia Pelivan cu 12 desetine şi preotul
Gheorghe Pelivan cu aceeaşi suprafaţă. Pentru a clarifica descendenţa
lui Ioan Pelivan vom face o scurtă incursiune istorică, utilizând unele
documente publicate de însuşi Ioan Pelivan, în 1934, în revista „Arhivele
Basarabiei”, ce apărea la Chişinău.
Conform unuia din ele, la 8 februarie 1815, protopopul ţinutului
Lăpuşna, protoiereul Ioan Dimitriu din Buiucani, raporta mitropolitului
Gavriil al Chişinăului şi Hotinului despre dorinţa locuitorilor din satul
Răzeni recent întemeiat de a zidi un lăcaş al Domnului şi care solicită
„învoirea de a se construi noua biserică”: „Fiindcă pe moşia Răzănii de la
ţănut Lăpuşnii să face sat noao (sic) şi s‐au adunat ca 20 de gospodari păn
acum şi fiindcă nu este nici biserică, nici preot la acest sat şi fiindcă acest
om anume Ioniţă Pelevan din sat Bogoranii de la ţănut Codrului, împreună
şi cu lăcuitorii de la numitul sat Răzănii, fac cerire şi rugăminte, ca fiind
mila şi blagoslovenia Înalt Preaosfinţiilor Voastre, voesc ca să facă bisărică
din nou la numitul sat Răzănii şi cer într‐acest chip să o facă”. Totodată,
7
Zamfir Arbore, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Chişinău, 1907, p. 172.