Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 29
Spiţa neamului Pelivenilor, păstrată în arhiva personală. Studiul arborelui
genealogic al neamului Pelivan ne îndeamnă să constatăm, prin prenumele
tuturor membrilor săi, caracterul pur românesc păstrat cu sfinţenie într‐o
ramificaţie de foarte multe familii cu mulţi copii, pe parcursul a două
secole şi jumătate, în condiţii istorice deosebit de potrivnice, care le‐au pus
nu numai libertatea, dar şi viaţa în pericol. Se relevă existenţa în întreaga
familie a sentimentului transmis din moşi‐strămoşi, privind iubirea de
glie, de neam şi de ţară, sentiment pentru care Ioan Gh. Pelivan dar şi alţi
membri ai familiei au avut de suferit multe persecuţii, plătind nu numai cu
pierderea libertăţii, dar chiar şi cu viaţa. Merită amintit aici nepotul său,
Ion D. Pelivan (1898‐1918), fiul lui Dumitru, împuşcat mişeleşte în 1918
de către bolşevici. După 1940, Ioan Gh. Pelivan şi toţi membrii familiei au
fost obligaţi de împrejurări nedrepte să ia drumul refugiului în România,
aşa cum vom vedea în lucrarea de faţă.
„Membrii distinşi ai familiei”, aşa cum îi găsim într‐un manuscris al lui
Ioan Gh. Pelivan, completat la zi, sunt următorii:
––
Ioniţă Pelivan (1769‐1831), a zidit între anii 1815‐1817 biserica
veche din Răzeni, a fost ales ponomar.
––
Teodor Ion Pelivan (1818‐1898), fiul lui Ioniţă Pelivan a fost preot,
la început în satul Dgeamana, apoi la Răzeni, din 1845 până în 1898, când
a încetat din viaţă.
––
Athanasie – fiul preotului Teodor, a fost diacon la catedrala din
Chişinău.
––
Petre Andrei‐fiul lui Andrei Pelivan s‐a călugărit, devenind
ieromonah la mănăstirea Căpriana sub numele de Pimen (1842‐1895).
––
Ion Andrei, un alt fiu al lui Andrei, căsătorit cu fiica preotului Ilieş
din Răzeni, a fost preşedinte al Comitetului de Construcţie a bisericii a
doua din Răzeni în 1883.
––
Ecaterina Gh. Pelivan, sora Tincuţa, absolventă a Facultăţii de
Medicină din Iaşi, a lucrat ca medic în oraşul Orhei. Este cea care i‐a
furnizat fratelui său, Ioan Gh. Pelivan, cocarda tricoloră, în anul 1912, când
acesta a protestat faţă de manifestările organizate de autorităţile ţariste, cu
ocazia „sărbătoririi” a 100 de ani de când Basarabia se afla „sub oblăduirea”
imperiului rus. A fost decorată de autorităţile române cu „Meritul Sanitar”
clasa I, pentru priceperea şi dăruirea dovedite în decursul întregii activităţi.
Soţul său, Mihail Coteanu, a fost renumit medic primar al oraşului Orhei,
primar al urbei şi de două ori prefect. Ei au avut doi copii – Mircea Coteanu
(1913‐1993) şi Aurel Coteanu (1915‐1992). Mircea Coteanu, căsătorit cu
Maria Ionescu (1921‐1999), a avut două fiice – Doina Coteanu şi Rodica
Coteanu.