Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

28 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
În familia Eugeniei şi a lui Gheorghe Pelivan s‐au născut 12 copii,
dar, după spusele mamei, pe 7, de mici, „i‐a luat Dumnezeu”. Ceilalţi 5
(doi feciori şi trei fete), pe parcursul vieţii, i‐au prilejuit multe bucurii, dar,
fireşte, şi necazuri. Într‐un moment de destăinuire sufletească, mama lui
Ioan Pelivan mărturisea că a avut în viaţa sa destule clipe când îi plângea
sufletul şi era gata să subscrie la spusa populară: „mamă să ai, dar mamă să
nu fii”. Multă suferinţă sufletească i‐a provocat feciorul Ionică. Din unele
surse, aflăm unele date despre două surori ale lui Ioan Pelivan. Mezina
familiei, Ecaterina (Tincuţa) şi‐a făcut studiile la Facultatea de Medicină
din Iaşi, a fost căsătorită cu medicul Mihail V. Coteanu, ambii, până la
1940, au activat în calitate de medici la Orhei 1 . O altă soră, Lena a locuit
în Satu Nou, o localitate, probabil, vecină satului Răzeni 2 . Despre unicul
frate şi a treia soră a lui Ioan Pelivan, la moment, nu dispunem de nici‐o
informaţie. Obârşia clericală i‐a determinat pe părinţi „să‐şi dea copiii la
şcoală”. Din cele ce cunoaştem, feciorul Ionică a făcut Seminarul Teologic
la Chişinău, apoi a studiat la Universitatea din Dorpat, fiica Tincuţa a
studiat medicina la Iaşi.
Un portret al mamei lui Ioan Pelivan îl datorăm lui Mihail Coteanu,
ginerele său, care a avut o afecţiune deosebită faţă de această femeie
obişnuită, dar totodată deosebită: „Veşnic zâmbitoare, cu glasul domol,
niciodată ridicat sau răstit, cu voce dulce, cântată, n‐am văzut‐o niciodată
supărată, deşi necazuri avea de‐ajuns la o gospodărie atât de mare şi
întemeiată ca cea a socrului meu Gheorghe Pelivan. De aceia o şi numeam
buna mamă şi niciodată mamă soacră.
Toţi o iubeau şi o respectau şi nimeni nu îndrăznea să o supere, deşi era
multă lume şi de toată mâna, care lucra în gospodăria familiei Pelivan. Pe
toţi îi îndruma, pe toţi îi povăţuia, aşa că toţi erau împăcaţi şi mulţumiţi” 3 .
2) Românitatea neamului Pelivan
Arborele genealogic al Pelivanilor poate fi documentat, în principal,
prin Schiţa neamului Pelivan de la Ioniţă Pelivan (1769‐1831), întocmită
şi eliberată de preotul Petre Budeanu, conform registrului bisericii din
satul Răzeni şi prin însemnările lui Ioan Gh. Pelivan însuşi, sub numele de
1
Vezi Ioan Pelivan, Deşteptarea Naţională. Corespondenţă. Memorii (1900‐1918),
Ediţie specială îngrijită de Gheorghe Negru, în „Destin Românesc”, Revistă de istorie şi
cultură, An IV(XV) Nr. 5‐6 (63‐64), Institutul Cultural Român, Chişinău, 2009, p. 49.
2
Mihail Coteanu, Eugenia Pelivan. 1846‐1910, în „Viaţa Basarabiei”, nr. 10‐11,
1942, p. 63.
3
Ibidem, p. 61.