Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

274 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1911‐1916), care‐i va conferi
şi doctoratul (1927). Voluntar în primul război mondial (1916‐1918),
director al Cancelariei (secretar general) Arhiepiscopiei Chişinăului
(1919‐1942), consilier referent cultural şi profesor suplinitor (1926),
agregat (1927) şi titular (1930) la catedra de Istoria Bisericii Române de la
Facultatea de Teologie din Chişinău (1926‐1941), încadrat apoi la cea din
Cernăuţi‐Suceava (1941‐1946); membru mirean în Adunarea eparhială a
Arhiepiscopiei Chişinăului şi în Congresul Naţional Bisericesc. A organizat
şi condus pelerinaje la Muntele Athos şi în Ţara Sfântă, fapt pentru care i
s‐a conferit titlul de „mare dicheofilax“ al Patriarhiei Ecumenice şi Crucea
Sf. Mormânt a Patriarhiei Ierusalimului. A suferit mai mulţi ani de detenţie
în închisorile comuniste.
Vasile Ţepordei (n. 45 februarie 1908, Cârpesti, jud. Cahul, Basarabia –
d. 1997, Bucureşti), fiul lui Ioan şi Anastasia, a urmat cursurile seminariilor
teologice din Ismail şi Chişinău (1921‐1929). Între 1929‐1933 a fost student
la Facultatea de Teologie din Chişinău, iar în 1934 şi‐a luat licenţa cu
lucrarea Poetul preot Alexie Mateevici, publicată ulterior în revista „Viaţa
Basarabiei“ şi în volum separat. A urmat apoi Seminarul Pedagogic din
Iaşi. Din 1929 a colaborat la publicaţiile „Luminătorul“ şi „Misionarul“.
A condus revista „Raza“ şi, apoi, cotidianul „Basarabia“, consacrându‐se
ca publicist tribun al Basarabiei româneşti. În anii 1945-1947 a activat ca
profesor secundar, la mai multe şcoli din Bucureşti. În octombrie 1948 a
fost arestat şi anchetat, în vederea unui proces penal politic. În februarie
1949 a fost predat unor agenţi sovietici, care l‐au dus la Tribunalul sovietic
din Constanţa, l‐au judecat, acuzat de activitate antisovietică şi condamnat
la 25 de ani de detenţie. Din 1950 a fost trimis într‐un lagăr de muncă silnică
la Vorkuta, la nord de Cercul polar, în Siberia. A stat închis aici pâna în
aprilie 1956, când, în urma amnistiei generale, dată de conducătorul sovietic
Nichita S. Hruşciov, de care au beneficiat şi condamnaţii politici străini, a
revenit în ţară. Între 1957 şi 1983 a funcţionat ca preot la Izlaz – Brăneşti
(Ilfov) şi Bucureşti (Biserica Mărcuţa), cu servicii pastorale deosebit de
meritorii, desfăşurând, totodată, o activitate publică patriotică. Şi‐a asumat
rolul de a întreţine în opinia publică bucureşteană şi a ţării, imaginea şi
amintirea Basarabiei româneşti, prin cuvântări la diverse aniversări, prin
necrologuri şi panegirice la decesele şi comemorările unor basarabeni de
seamă, inclusiv a lui Pantelimon Halippa. În ultimii ani de viaţă, Vasile
Ţepordei a fost basarabeanul cel mai căutat şi solicitat, atât de bucureşteni,
cât şi din întreaga ţară. A domiciliat în Bucureşti, str. Biserica Mărcuţa nr.
8, sector 3 şi str. Cornescu nr. 44.