Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 273
1906, la Iaşi, sub direcţia lui Constantin Stere şi a lui Paul Bujor. Atragînd
colaboratori din toata tara şi formând un cerc de intelectuali strâns uniţi în
jurul revistei, Constantin Stere a reuşit să deschidă în mişcarea culturală
a Iaşilor o epocă de însufleţire şi de prestigiu. A fost al doilea preşedinte
al Sfatului Ţării (2 aprilie – 25 noiembrie 1918), jucând un rol de seamă
în Unirea Basarabiei cu România. A avut o strânsă relaţie de colaborare şi
sprijin pentru Pantelimon Halippa, care s‐a considerat un discipol al său.
Vasile Stroescu (n. 11 noiembrie 1845, Trinca, judeţul Hotin – d. 13 aprilie
1926, Bucureşti) a fost un cărturar de frunte, susţinător al învăţământului
şcolar şi om politic român basarabean, filantrop şi membru de onoare al
Academiei Române, care a promovat cultura naţională şi a neamului. S‐a
născut în familia comisului Vasile Stroescu, descendent al jitnicerului
Ioan Stroiescu, menţionat documentar încă la 2 iulie 1682. A făcut studii
la Liceul Regional din Chişinău, la liceul din Kamenes‐Podolski, apoi la
Liceul Richelieu din Odessa. A studiat dreptul la Universitatea din Moscova,
Petersburg şi Berlin. Apoi a călătorit prin Europa şi Africa. Licenţiat în drept,
este numit ca judecător la Tribunalul din Hotin. Aici face cunoştinţă cu
scriitorul Alexandru Hâjdeu, iar mai târziu, în România, cu poetul Octavian
Goga. A fost specialist în drept, dar îl preocupa şi istoria, literatura, ştiinţele
agricole. A moştenit de la părinţi mai multe moşii, cu suprafaţa totală de 25
000 ha, şi apoi mari cirezi de vite, herghelii de cai, turme de oi, numeroase
conacuri. Toate aceste averi le‐a pus în serviciul ţării, în folosul ţărănimii „pe
care a iubit‐o, a îndrumat‐o şi ajutat‐o” (Eugen Holban). Pământurile le‐a
dat în arendă ţăranilor şi a făcut donaţie cooperativelor agricole şi forestiere.
Grandioasa sumă de bani, obţinută din vânzarea imobilelor, a fost transferată
fondurilor caritabile pentru construcţia de şcoli, biserici şi spitale în toate
provinciile româneşti, pentru sprijinirea instituţiilor culturale, pentru tipărirea
cărţilor, pentru asigurarea cu burse a tineretului studios. Ctitor al bisericilor
din Şofrîncani, Zăicani, Trinca, Pociumbăuţi, fondator al spitalelor din Trinca
şi Brătuşeni, donator în sprijinul bisericilor, spitalelor şi şcolilor din Trinca,
Stolniceni, Brînzeni ş.a. Drept recompensă pentru actele de binefacere şi
contribuţia la trezirea conştiinţei naţionale, este ales ca membru onorific
al Academiei Române pe 24 mai 1910. De asemenea, a fost şi preşedinte
de onoare al Partidului Naţional Moldovenesc (1917), primul preşedinte al
Parlamentului României Mari (1919), senator al Transilvaniei ş.a. S‐a stins
din viaţă la Bucureşti. I s‐au organizat funeralii naţionale, fiind înmormântat
în Cimitirul Sf. Vineri, pe Aleea Teilor.
Constantin Tomescu, (n. 20 februarie 1890, Constanţa – d. 5 iulie
1983, Bucureşti), a studiat la Seminarul „Veniamin“ din Iaşi (1904‐1912),