Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 271
ocuparea Budapestei în anul 1919”. În semn de profund omagiu şi eternă
preţuire pentru întâiul comandant, în Comandamentul Corpului 4 Armată
Teritorial a fost dezvelit bustul în bronz al Mareşalului Constantin Prezan,
în 1996, cu prilejul aniversării a opt decenii de existenţă a acestei glorioase
structuri militare. În onoarea sa, una din străzile Capitalei, care uneşte Piaţa
Charles de Gaulle cu Arcul de Triumf, îi poartă numele.
Elefterie Sinicliu, (n. 4 octombrie 1895, comuna Echinăuţi, Basarabia –
d.), fiul lui Ioan şi Maria, de profesie tehnician agronom, în anul 1917, a
participat la Congresul ostăşesc, care a avut loc la Chişinău. A participat
ca membru la activităţile Sfatului Ţării, inclusiv la reuniunea din 27 martie
1918, care a hotărât Unirea Basarabiei cu România. La începutul anului
1919, ca ofiţer în armata Republicii Moldoveneşti, a organizat artileria
acestei provincii. Tot în acel an, a fost ales preşedinte al Comisiei pentru
împroprietărire în judeţul Orhei şi viceprimar al oraşului Chişinău. În
perioada dintre cele două războaie mondiale, a desfăşurat activitate politică
în calitate de membru al Partidului Naţional Liberal Brătianu, dar nu a deţinut
funcţii însemnate. Între 1931 şi 1944, cu intermitenţe, a fost primar de sector
al oraşului Odessa, motiv pentru care în perioada 1949‐1964 a fost arestat
şi internat în colonii de muncă, deşi nu s‐a putut dovedi că în calitatea pe
care a avut‐o a săvârşit vreo infracţiune. După eliberarea din detenţie, a fost
unul dintre cei mai activi foşti membri ai Sfatului Ţării, în susţinerea cauzei
basarabene. Ca fost liberal s‐a aflat în grupul din jurul lui Ion Văluţă, dar
a întreţinut relaţii apropiate şi cu Pantelimon Halippa, Vasile Harea şi alţi
basarabeni din fostul P.N.Ţ. A elaborat o lucrare referitoare la Congresul
ostăşesc şi rolul acestuia la realizarea Unirii Basarabiei cu România, pe
care a predat‐o la Arhivele Naţionale. În anul 1973 a fost avertizat de către
organele de securitate, pentru „unele manifestări ostile la adresa orânduirii
noastre socialiste“, iar în aprilie 1976, cu ocazia procesiunii reînhumării
osemintelor lui Ioan Pelivan, a fost „determinat să renunţe la intenţiile ce le
avea de a ridica – în public – unele probleme legate de Basarabia“. Ultimul
domiciliu: Bucureşti, str. Apolodor nr. 23.
Constantin Stere (n. 1/13 iunie 1865, Cerepcău, judeţul Soroca – d. 1936)
a fost unul din cei mai remarcabili oameni de cultură şi personalităţi din viaţa
politică a României de la sfârşitul secolului al XIX‐lea şi din primele decenii
ale secolului al XX‐lea. Personalitate deosebit de complexă, cu activitate
multilaterală – jurist, profesor, ideolog, gazetar, scriitor şi om politic –
Constantin Stere s‐a situat pe linia unei tradiţii vechi şi nezdruncinate, a
intelectualului angajat. Timp de aproape un sfert de veac cât a activat în
Iaşi (1892‐1916), C. Stere s‐a definit ca teoretician al poporanismului,