Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

270 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
Armatei şi rival al ingeniosului general Averescu. În perioada 11‐13
noiembrie 1916 a îndeplinit funcţia de comandant al Armatei 1. Fiind
specialist în arma geniului, a coordonat planul campaniei din 1917, adică a
faimoaselor bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. După război ajunge în
fruntea Marelui Stat Major al Armatei Române pentru doi ani (1918-1920).
A primit drepturile, onorurile şi avantajele materiale prevăzute de legea
promulgată prin Decretul Regal nr. 998/13 martie 1924, iar pe 25 octombrie
1930 i s‐a conferit demnitatea onorifică de mareşal. A urcat, practic, toate
treptele ierarhice: sergent (1879), sublocotenent (1880), locotenent (1883),
căpitan (1887), maior (1892), locotenent‐colonel (1895), colonel (1901),
general de brigadă (1907), general de divizie (1914), general de corp de
armată (1916), mareşal al României (1930). A comandat şi a activat în
următoarele structuri militare: Regimentul 7 Linie, Regimentul 2 Geniu,
Regimentul 1 Geniu, Şcoala de Aplicaţii de Artilerie şi Geniu din Bucureşti
(profesor‐ajutor), 1888‐1889; serviciul geniu din Corpul 2 Armată,
1895‐1896; comandant al „Cetăţii Bucureşti”, 1896; ofiţer în Statul Major
Regal, 1896‐1901; comandant al Regimentului 25 Infanterie „RACOVA”,
1901‐1904; comandant al Brigăzii 13 Infanterie, 1904‐1907; comandant al
Diviziei 7 Infanterie, 1911‐1914; comandant al Corpului 3 Armată, 1914;
al Corpului 4 Armată, 1915‐1916; comandant al Armatei a 4‐a „de Nord”,
în perioada 15 august – 9 noiembrie 1916 şi al Grupului de Armate General
Prezan” (noiembrie‐decembrie 1916). În două rânduri i‐a fost încredinţată
înalta demnitate de şef al Marelui Cartier General: decembrie 1916 –
aprilie 1918 şi noiembrie 1918 – aprilie 1920, funcţie în care şi‐a adus o
importantă contribuţie la întocmirea planurilor de campanie din vara anului
1917 şi din 1918‐1919. Moare 13 ani mai târziu, pe 27 august 1943, fiind
înmormântat în comuna Schinetea, judeţul Vaslui. În localitatea Schinetea
se află conacul ce a aparţinut mareşalului Constantin Prezan, unde este
înmormântat împreună cu soţia sa, Olga. A fost decorat cu Ordinul „Mihai
Viteazul”, de regele Ferdinand I, astfel: clasa a III‐a, în 14 octombrie 1916,
când avea gradul de general de divizie‐adjutant şi comanda Armata a 4‐a
„de Nord”, ”pentru repetate acte de vitejie şi destoinicie în conducerea
trupelor”; clasa a II‐a, în 21 iulie 1917, când avea gradul de general de corp
de armată‐adjutant şi deţinea funcţia de Şef al Marelui Stat Major, „pentru
modul cum a conceput şi pentru destoinicia cu care a pregătit operaţiunile,
în luna iulie 1917”; clasa I, în 5 februarie 1920, când avea gradul de general
de corp de armată‐adjutant şi deţinea, pentru a doua oară, funcţia de Şef al
Marelui Stat Major „pentru competenţa cu care a dat – chiar pe câmpul de
luptă – directive, în calitate de Şef de Stat Major al Înaltului Comandament,
şi care au avut ca rezultat înfrângerea desăvârşită a maghiarilor, precum şi