Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 267
împingerea intelectualităţii ardelene într‐un con de umbră, Maniu a refuzat
să voteze Constituţia din 1923, considerând‐o prea centralistă şi invocând
chestiuni de principiu. Partidul Naţional Român din Transilvania a reclamat
prin vocea lui Iuliu Maniu faptul că modificarea Constituţiei din 1866 putea
fi făcută doar prin alegerea unei Adunări Constituante, aşa cum era prevăzut
la art. 128. În loc să procedeze astfel, guvernul condus de Ion I.C. Brătianu
a profitat de faptul că P.N.L.‐ul câştigase alegerile din martie 1922, şi
nevrând să rişte alegerea unei constituante, a pus Senatul şi Camera
Deputaţilor să voteze la 26 martie respectiv 27 martie 1923 o nouă
constituţie, folosindu‐se astfel de majoritatea de care dispunea în Parlament.
Alegătorii din martie 1922 nu‐i învestiseră pe cei pe care i‐au ales cu dreptul
de a modifica Legea Fundamentală, ci aleseseră un parlament obişnuit, cu
puteri obişnuite, care trebuia să se supună prevederilor Constituţiei, nefiind
deasupra ei. Aşadar nici nu se poate vorbi despre un „vot în constituantă”,
căci nu a existat o constituantă, ci parlamentul a fost deturnat şi
instrumentalizat să facă ceva ce nu intra în competenţa şi atribuţiunile sale.
De aceea Maniu nu a recunoscut Constituţia din 1923, afirmând că ar fi
nulă de drept, ea neprovenind de la o adunare abilitată. În mai multe rânduri
Iuliu Maniu a reclamat faptul că noua constituţie nu ar fi făcut nimic altceva,
decât să cimenteze oligarhia din Vechiul Regat, oligarhie aflată sub
influenţa P.N.L.‐ului. Iuliu Maniu nu a participat la încoronarea regelui
Ferdinand şi a reginei Maria la Alba‐Iulia, considerând că această ceremonie
a fost monopolizată de ierarhii ortodocşi, deşi o mare parte a românilor din
Transilvania erau la acea vreme greco‐catolici. Diverşi autori din epocă au
pus aceste acţiuni pe seama orgoliului lui Maniu, fără să analizeze cauzele
mai profunde ale atitudinii sale. În octombrie 1926, Partidul Naţional
Român din Transilvania s‐a unit în 1926 cu Partidul Ţărănesc al lui Ion
Mihalache, constituind Partidul Naţional Ţărănesc. Iuliu Maniu a fost
preşedinte al partidului (1926‐1933 şi 1937‐1947) şi de trei ori prim‐ministru
al României între 1928 şi 1933. Pentru a aduce P.N.Ţ. la putere, Maniu s‐a
implicat în organizarea unor proteste publice împotriva guvernelor P.N.L.
(manifestaţiile din mai 1928) şi a plănuit efectuarea „Marşului asupra
Bucureştiului”, un marş al ţăranilor ardeleni la Bucureşti, după modelul
Marşului asupra Romei al lui Mussolini. Va reuşi obţinerea unei majorităţi
favorabile P.N.Ţ., în urma alegerilor din decembrie 1928 [4] , din nefericire
prima guvernare ţărănistă a avut loc în perioada marii depresiuni economice,
iar programul lui Maniu nu a putut fi implementat. În plan extern a avut
unele legături cu lordul Rothermere, fervent susţinător al revizuirii tratatului
de la Trianon şi a frontierelor româno‐ungare. A căutat reîntronarea lui
Carol Caraiman, sub anumite condiţii, cu care acesta a fost de acord. În