Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 265
din iniţiativa sa este creată asociaţia studenţilor basarabeni din Petersburg
„Bessarabskoe zemliachestvo“. După absolvirea universităţii concurează cu
succes la postul de privat‐docent, lucrând apoi la mai multe şcoli particulare
din Petersburg, predând fizica, matematica şi astronomia. A fost secretar
de redacţie la revistele „Vestnik Znania“ şi „Nauchnoe obozrenie“, editate
de Wilhelm Bittner, în care a publicat mai multe articole de popularizare a
ştiinţei, fără semnătură. În anul 1917 a fost deputat în Sovietul din Petrograd
din partea eserilor. În aprilie 1917 a revenit în Basarabia, ca emisar al lui
preşedintelui Guvernului Provizoriu Alexandr Kerenski, în fruntea unui
grup de 40 de basarabeni, studenţi şi profesori din Petrograd, cu scopul
de a adânci cuceririle revoluţiei din februarie. Este ales deputat în primul
parlament al Basarabiei „Sfatul Ţării“ împreună cu alţi basarabeni veniţi
din Petrograd, din partea deputaţilor‐ţărani. Iniţial concepţia politică a lui
Inculeţ era una de transformări politice în cadrul unei Rusii democratice
şi înnoite. Însă, după preluarea puterii la Petrograd de către bolşevici prin
putch‐ul din Octombrie, Inculeţ a evoluat spre alianţa cu România. La 21
noiembrie 1917 a fost ales Preşedinte al Sfatului Ţării. La 6 ianuarie 1918
a avut loc tentativa de preluare a Puterii la Chişinău de către bolşevici. La
24 ianuarie „Sfatul Ţării“ a proclamat cu majoritate de voturi independenţa
Basarabiei faţă de Rusia, iar la 27 martie 1918 a proclamat cu majoritate de
voturi Unirea cu România, în condiţiile în care Frontodelul şi alte fracţiuni
minoritare îi cereau parlamentului insistent să păstreze legătura cu Rusia.
Gherman Pântea, fost ministru în Guvernul Republicii Democratice,
caracterizează astfel activitatea lui Inculeţ: „La 21 noiembrie 1917 se
deschide Sfatul Ţării, organ care avea să vorbească în numele Basarabiei
şi să decidă soarta ei. Preşedinte al acestui parlament a fost ales în mod
unanim Ion Inculeţ. El întrunea toate calităţile pentru a ocupa această
mare demnitate: era calm, abil, împăciuitor, şi mai cu seamă extrem de
răbdător. La 10 octombrie 1918, Inculeţ a fost ales membru al Academiei
Române la recomandarea lui Petru Poni. După Unire Ion Inculeţ a fost
ministru al Basarabiei, ministru al sănătăţii publice, ministru de interne,
ministru al comunicaţiilor şi vice‐preşedinte al Consiliului de miniştri în
Guvernul României, condus de Gh. Tătărescu (1933‐1937). Inculeţ s‐a
stins din viaţă ca urmare a unui atac de cord suferit în seara de 19 noiembrie
1940, existând, însă, şi unele opinii potrivit cărora s‐a sinucis, ca urmare
a situaţiei dramatice a pierderii Basarabiei şi a Nordului Bucovinei, în
vara acelui an. Este înmormântat în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din
Bârnova, aflată la periferia municipiului Iaşi. Ion Inculeţ a fost căsătorit
cu principesa Roxana Cantacuzino. Din căsătorie au rezultat Ion I. Inculeţ,
Doctor Honoris Causa al Universităţii Western Ontario (Canada), Membru