Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 263
un chestionar trimis preoţilor şi învăţătorilor ca să poată şti cum se pronunţă
sunetele în diferite ţinuturi, care sunt formele, care sunt numirile date
diferitelor obiecte, care sunt deosebitele credinţe ale poporului. În cele 4
volume pe care le‐a publicat n‐a ajuns decât până la cuvântul bărbat. În
aceste lucrări filologice, el a lansat teoria „circulaţiei cuvintelor”, prin care
a demonstrat că fizionomia unei limbi nu este dată de inventarul unităţilor
lexicale, ci de folosirea lor, de frecvenţa acestora. Alături cu aceste opere
istorice şi filologie, se situează revista Columna lui Traian (1870‐1877),
cea mai bună revistă filologică din România, în care a pus, prin studiile
sale, baza ştiinţei etno‐psihologice în ţara noastră. Ultimii ani ai vieţii, i‐a
consacrat Hasdeu altor preocupări: acum a scris articole şi poezii filozofice,
multe satire literare (Sarcasm şi ideal 1897), şi, de la moartea fiicei sale,
Iulia, s‐a dedicat cu totul cercetărilor asupra spiritismului (Sic cogito,
1892). Spirit cu o cultură vastă, cu o vioiciune rară, Hasdeu are adesea
sclipiri geniale în combinarea detaliilor pentru a închega teorii istorice sau
filologice spre dezlegarea problemelor celor mai grele şi mai obscure. Din
nenorocire, el nu a urmărit vreme îndelungată studiul unei chestiuni pentru
a da o operă desăvârşită, ci a trecut în cursul vieţii, prea de multe ori, de la
o serie de preocupări la altele, încât cele mai de frunte din operele lui rămân
neterminate. Lucrările beletristice ale lui Hasdeu, între care drama Răzvan
şi Vidra, dau impresia unei originalităţi a gândirii, iar autorul divaghează
deseori purtat de erudiţia sa profundă şi imaginaţia vastă. A scris nuvele,
poezii, piese de teatru. Dintre nuvele cităm una satirică, Duduca Mamuca
(1861), pentru care a şi avut în Iaşi un proces legat de un fragment din
această nuvelă, considerat imoral, chiar obscen, dar a fost achitat după ce
s‐a apărat singur in faţa instanţei. În urma acestui scandal ajunge în
Bucureşti în 1863, unde publică în semn de protest varianta cenzurată a
nuvelei, intitulată Micuţa (1864). Volumul de poezii (1873) cuprinde poezii
ocazionale, fabule, poezii sociale şi politice, precum şi o traducere din
Tristele lui Ovidiu. Cugetări profunde exprimate într‐o „formă dură” (după
cum a considerat însuşi autorul), versuri scrise în momente de supărare sau
chiar de deznădejde: opera poetică a lui Hasdeu, care n‐a avut un răsunet
deosebit. Dintre piesele de teatru, cea mai însemnată este Răzvan şi Vidra,
foarte criticată la vremea apariţiei (1867) de criticii revistei Convorbiri
literare. Ea zugrăveşte una dintre epocile zbuciumate ale trecutului
românilor, sfârşitul secolului XVI, marcate de luptele pentru tron între
boieri. Înfăţişarea epocii este surprinsă cu o cunoştinţă desăvârşită a
oamenilor şi a lucrurilor; dialogul este natural şi foarte viu; se observă însă
oarecare tendinţă spre declamaţie, mai ales în ce priveşte naţionalismul. Cu
toate scăderile ei, piesa se reprezintă şi astăzi cu succes, mai ales din pricina