Ioan Pelivan - PÄrinte al miÅcÄrii naÅ£ionale din Basarabia - Romania ...

More documents

Recommendations

Info

262 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU (atmosferă, hidrologie, topografie) are o mare influenţă asupra omului. Omul din sud e mai inteligent, dar mai lipsit de sânge, omul din nord mai puţin inteligent, dar mai bogat în sânge; de aci mai puţină vitalitate la acela, mai multă la acesta. Acţiunea naturii nu e absolută şi inatacabilă; ea poate fi modificată. În primul rând o poate modifica gintea. De exemplu: familii olandeze, stabilite de trei secole în sudul Africii nu şi‐au schimbat culoarea. Aceste două elemente, natura şi ginta, nu sunt suficiente ca să explice diferenţierea unei naţiuni de alta, ci trebuie să fie adăugate şi alte elemente. Dintre lucrările filologice cele mai însemnate sunt: Cuvente den bătrâni şi Etymologicum Magnum Romaniae. A editat, de asemenea, Psaltirea lui Coresi din 1577, publicând‐o în 1881. Prin lucrarea sa Cuvente den bătrâni (1878‐1879) a fost primul exeget al literaturii apocrife din România. În această operă cu un titlul arhaic, apărută în 2 volume, a publicat o serie de documente şi de studii de o mare valoare. Volumul I se intitulează Limba română vorbită între 1550‐1600. Din acest timp noi posedăm un număr foarte restrâns de opere, mai toate bisericeşti şi mai toate traduceri. Hasdeu şi‐a dat seama că ar fi mai interesante pentru istoria limbii compuneri româneşti propriu‐zise. Compuneri literare n‐a găsit, dar a găsit acte publice şi particulare, scrisori etc. în care – dacă nu se putea urmări dezvoltarea unor idei – se pot vedea fazele evoluţiei limbii. El nu s‐a mulţumit să le transcrie, ci le‐a însoţit de observaţii felurite despre care marele filolog german Schuchard a zis: „Pătrunderea şi erudiţia lui Hasdeu se pun în evidenţă aici în modul cel mai splendid“. Volumul al II‐lea poartă titlul special de Cărţile poporane ale românilor în secolul XVI, în legătură cu literatura poporană cea nescrisă. În el se publică colecţia de texte cunoscute sub numele de Codex Sturdzanus. Textele sunt publicate cu transcrierea în litere latine şi cu un studiu asupra fiecăruia. Volumul se termină cu o serie de monografii asupra diferitelor chestiuni de ligvistică, precum reduplicarea şi triplicarea articolului definit ş.a. Etymologicum Magnum Romaniae (1887‐1898) a fost începutul unui amplu dicţionar enciclopedic al limbii române, dar, din cauza dimensiunii monumentale a proiectului, a ajuns până la definiţia cuvântului bărbat. Operă monumentală, dicţionarul are în vedere nu numai limba literară de la acea dată, ci mai cu seamă limba vorbită şi limba veche şi de aceea a şi fost subintitulat: dicţionarul limbii istorice şi poporane. Conceput pe un plan prea vast, acest dicţionar s‐a oprit când de‐abia începuse şi nimeni nu l‐a continuat, căci Academia a stabilit alte norme pentru noul dicţionar. Hasdeu voia să facă din fiecare cuvânt o monografie. La fiecare articol de dicţionar redă forma cea mai răspândită şi formele dialectice vechi şi noi; – diferitele însemnări ale cuvântului, cu exemple; – derivarea cuvântului. Autorul a avut în vedere răspunsurile la
IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 263 un chestionar trimis preoţilor şi învăţătorilor ca să poată şti cum se pronunţă sunetele în diferite ţinuturi, care sunt formele, care sunt numirile date diferitelor obiecte, care sunt deosebitele credinţe ale poporului. În cele 4 volume pe care le‐a publicat n‐a ajuns decât până la cuvântul bărbat. În aceste lucrări filologice, el a lansat teoria „circulaţiei cuvintelor”, prin care a demonstrat că fizionomia unei limbi nu este dată de inventarul unităţilor lexicale, ci de folosirea lor, de frecvenţa acestora. Alături cu aceste opere istorice şi filologie, se situează revista Columna lui Traian (1870‐1877), cea mai bună revistă filologică din România, în care a pus, prin studiile sale, baza ştiinţei etno‐psihologice în ţara noastră. Ultimii ani ai vieţii, i‐a consacrat Hasdeu altor preocupări: acum a scris articole şi poezii filozofice, multe satire literare (Sarcasm şi ideal 1897), şi, de la moartea fiicei sale, Iulia, s‐a dedicat cu totul cercetărilor asupra spiritismului (Sic cogito, 1892). Spirit cu o cultură vastă, cu o vioiciune rară, Hasdeu are adesea sclipiri geniale în combinarea detaliilor pentru a închega teorii istorice sau filologice spre dezlegarea problemelor celor mai grele şi mai obscure. Din nenorocire, el nu a urmărit vreme îndelungată studiul unei chestiuni pentru a da o operă desăvârşită, ci a trecut în cursul vieţii, prea de multe ori, de la o serie de preocupări la altele, încât cele mai de frunte din operele lui rămân neterminate. Lucrările beletristice ale lui Hasdeu, între care drama Răzvan şi Vidra, dau impresia unei originalităţi a gândirii, iar autorul divaghează deseori purtat de erudiţia sa profundă şi imaginaţia vastă. A scris nuvele, poezii, piese de teatru. Dintre nuvele cităm una satirică, Duduca Mamuca (1861), pentru care a şi avut în Iaşi un proces legat de un fragment din această nuvelă, considerat imoral, chiar obscen, dar a fost achitat după ce s‐a apărat singur in faţa instanţei. În urma acestui scandal ajunge în Bucureşti în 1863, unde publică în semn de protest varianta cenzurată a nuvelei, intitulată Micuţa (1864). Volumul de poezii (1873) cuprinde poezii ocazionale, fabule, poezii sociale şi politice, precum şi o traducere din Tristele lui Ovidiu. Cugetări profunde exprimate într‐o „formă dură” (după cum a considerat însuşi autorul), versuri scrise în momente de supărare sau chiar de deznădejde: opera poetică a lui Hasdeu, care n‐a avut un răsunet deosebit. Dintre piesele de teatru, cea mai însemnată este Răzvan şi Vidra, foarte criticată la vremea apariţiei (1867) de criticii revistei Convorbiri literare. Ea zugrăveşte una dintre epocile zbuciumate ale trecutului românilor, sfârşitul secolului XVI, marcate de luptele pentru tron între boieri. Înfăţişarea epocii este surprinsă cu o cunoştinţă desăvârşită a oamenilor şi a lucrurilor; dialogul este natural şi foarte viu; se observă însă oarecare tendinţă spre declamaţie, mai ales în ce priveşte naţionalismul. Cu toate scăderile ei, piesa se reprezintă şi astăzi cu succes, mai ales din pricina
Page 1:
ION CONSTANTIN ION NEGREI GHEORGHE
Page 4 and 5:
Tehnoredactare computerizată, cope
Page 6 and 7:
6 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
Page 8 and 9:
Page 11 and 12:
CUVÂNT ÎNAINTE În urmă cu puţi
Page 13:
IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII
Page 16 and 17:
Page 18 and 19:
Page 20 and 21:
Page 22 and 23:
Page 25:
A BREVIERI A.N.I.C. - Arhivele Naţ
Page 28 and 29:
Page 30 and 31:
Page 32 and 33:
Page 34 and 35:
Page 36 and 37:
CAPITOLUL II STUDIILE PRIMARE ŞI S
Page 38 and 39:
Page 40 and 41:
Page 42 and 43:
Page 44 and 45:
CAPITOLUL III STUDENT LA FACULTATEA
Page 46 and 47:
Page 48 and 49:
Page 50 and 51:
Page 52 and 53:
Page 54 and 55:
Page 56 and 57:
Page 58 and 59:
Page 60 and 61:
Page 62 and 63:
Page 64 and 65:
Page 66 and 67:
Page 68 and 69:
Page 70 and 71:
CAPITOLUL V UN DECENIU DE ACTIVITAT
Page 72 and 73:
Page 74 and 75:
Page 76 and 77:
Page 78 and 79:
Page 80 and 81:
Page 82 and 83:
CAPITOLUL VII ÎN VÂLTOAREA RĂZBO
Page 84 and 85:
Page 86 and 87:
Page 88 and 89:
Page 90 and 91:
Page 92 and 93:
Page 94 and 95:
Page 96 and 97:
CAPITOLUL IX INAUGURAREA SFATULUI
Page 98 and 99:
Page 100 and 101:
Page 102 and 103:
Page 104 and 105:
Page 106 and 107:
Page 108 and 109:
Page 110 and 111:
Page 112 and 113:
CAPITOLUL XI IOAN PELIVAN ÎN VÂLT
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120 and 121:
Page 122 and 123:
Page 124 and 125:
Page 126 and 127:
CAPITOLUL XIII BASARABIA ALEGE UNIR
Page 128 and 129:
Page 130 and 131:
Page 132 and 133:
Page 134 and 135:
Page 136 and 137:
Page 138 and 139:
Page 140 and 141:
Page 142 and 143:
Page 144 and 145:
Page 146 and 147:
Page 148 and 149:
Page 150 and 151:
Page 152 and 153:
Page 154 and 155:
Page 156 and 157:
Page 158 and 159:
Page 160 and 161:
CAPITOLUL XV VIAŢA ŞI ACTIVITATEA
Page 162 and 163:
Page 164 and 165:
Page 166 and 167:
Page 168 and 169:
Page 170 and 171:
Page 172 and 173:
Page 174 and 175:
Page 176 and 177:
Page 178 and 179:
Page 180 and 181:
Page 182 and 183:
Page 184 and 185:
Page 186 and 187:
Page 188 and 189:
Page 190 and 191:
Page 192 and 193:
Page 194 and 195:
Page 196 and 197:
Page 198 and 199:
Page 200 and 201:
Page 202 and 203:
Page 204 and 205:
CAPITOLUL XVI DRAMA BASARABIEI, DIN
Page 206 and 207:
Page 208 and 209:
Page 210 and 211:
Page 212 and 213: 212 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
Page 214 and 215: CAPITOLUL XVII IOAN PELIVAN, ÎNTEM
Page 236 and 237: CAPITOLUL XX NUMELE LUI IOAN PELIVA
Page 312 and 313:
Page 314 and 315:
Page 316 and 317:
Page 318 and 319:
Page 320 and 321:
Page 322 and 323:
Page 324 and 325:
Page 326 and 327:
Page 328 and 329:
Page 330 and 331:
Page 332 and 333:
Page 334 and 335:
Page 336 and 337:
Page 338 and 339:
Page 340 and 341:
Page 342 and 343:
Page 344 and 345:
Page 346 and 347:
Page 348 and 349:
Page 350 and 351:
Page 352 and 353:
Page 354 and 355:
Page 356 and 357:
Page 358 and 359:
Page 360 and 361:
Page 362 and 363:
Page 364 and 365:
Page 366 and 367:
Page 368 and 369:
Page 370 and 371:
Page 372 and 373:
Page 374 and 375:
Page 376 and 377:
Page 378 and 379:
Page 380 and 381:
Page 382 and 383:
Page 384 and 385:
Page 386 and 387:
Page 388 and 389:
Page 390 and 391:
Page 392 and 393:
Page 394 and 395:
Page 396 and 397:
Page 399 and 400:
A UTORII Ion Constantin născut la
Page 401 and 402:
IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII
show all

Ioan Pelivan - PÄrinte al miÅcÄrii naÅ£ionale din Basarabia - Romania ...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?

Ioan Pelivan - PÄrinte al miÅcÄrii naÅ£ionale din Basarabia - Romania ...