Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

258 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
pentru care a fost urmărit de autorităţile ţariste. S‐a refugiat la Iaşi şi
s‐a înscris la facultatea de litere şi filosofie, ale cărei cursuri le‐a urmat
între 1908 şi 1912. În această perioadă a colaborat la revista „Viaţa
românească”, în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”. În 1908 a
tipărit la Chişinău, cu caractere chirilice, „Pilde şi novele”, prima carte
literară din Basarabia, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiţă geografică”.
Revenit la Chişinău în 1913, publică împreună cu Nicolae Alexandri şi cu
ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvânt moldovenesc”, al cărui director
a fost. În scrierile sale, Halippa nu a contenit să militeze pentru unirea
Basarabiei cu România. Activitatea sa politică s‐a intensificat, iar în 1917
a înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc. Anul 1918 l‐a găsit pe Halippa
în fruntea curentului pro‐unire, drept pentru care a fost ales vicepreşedinte,
apoi preşedinte al Sfatului Ţării, adunarea care la 27 martie 1918, a votat
Unirea Basarabiei cu România. A participat şi la adunările de la Cernăuţi
şi de la Alba‐Iulia care au proclamat Unirea Bucovinei şi, respectiv, a
Transilvaniei cu România. După 1918 a deţinut mai multe funcţii: ministru,
secretar de stat pentru Basarabia (1919‐1920), ministru al Lucrărilor
Publice (1927), ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (1930),
ministru ad‐interim la Ministerele Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale
(1930), ministru secretar de stat (1928‐1930, 1932, 1932‐1933), senator şi
deputat în Parlament (1918‐1934), urmărind constant propăşirea culturală a
Basarabiei. Pantelimon Halippa a fost întemeietorul Universităţii Populare
din Chişinău (1917), al Conservatorului Moldovenesc, al Societăţii
Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni, al Societăţii de Editură şi Librărie
„Luceafărul” din Chişinău (1940). În 1932 a editat şi a condus revista
„Viaţa Basarabiei” şi ziarul cotidian omonim. În 1950 a fost arestat şi
închis, fără a fi judecat, la Sighetu Marmaţiei, după doi ani fiind predat
N.K.V.D.‐ului, dus la Chişinău, judecat şi condamnat la 25 de ani de
muncă forţată în Siberia. A fost mutat la închisoarea de la Aiud, unde
a fost reţinut până în 1957. A murit la aproape 96 de ani în Bucureşti,
în casa de pe strada Al. Donici nr. 32. A scris peste 280 poezii, articole,
schiţe, traduceri, memorii, reuşind să editeze în timpul vieţii doar un singur
volum, Flori de pârloagă (1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu. A
elaborat şi câteva studii istorice: Bessarabia doprisoedineniâ k Rossii
(1914), Basarabia sub împăratul Aleksandr I (1812‐1825), B.P. Hasdeu”
(1939). Postum i se publică în revista „Patrimoniu” din Chişinău Povestea
vieţii mele (1990) şi un volum de publicistică (2001). În colaborare a mai
semnat şi cartea Testament pentru urmaşi (1991). Membru corespondent al
Academiei Române (1918). Exclus în 1948, Halippa a fost repus în drepturi
în 1990 ca membru corespondent al Academiei Române. Prin decretul