Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 257
Alaksandrovsk‐Gruşevsk din regiunea Donului, iar de acolo la Şamovka
din Guvernământul Hersonului. Reuşeşte să revină în Basarabia abia în
anul 1917, graţie izbucnirii revoluţiei ruse din februarie şi a prăbuşirii
autocratismului ţarist. Se numără printre fondatorii Partidului Naţional
Moldovenesc, printre luptătorii ardenţi pentru autonomia naţională. În
1917 publică primul abecedar din Basarabia cu grafie latină – Abecedarul
moldovenesc. La 21 noiembrie 1917 arhimandritul Gurie a oficializat
deschiderea Sfatului Ţării. În primul guvern al Republicii Democratice
Moldoveneşti a deţinut funcţia de director general al Învăţământului şi
Cultelor. În istorica zi de 27 martie 1918, însoţit de un sobor de preoţi a
oficiat în Catedrala Naşterii Domnului din Chişinău un scurt Te Deum prin
care a sfinţit Actul Unirii. După Unirea Basarabiei cu patria mamă devine
arhiereu cu titlul de Botoşăneanul. În 1920 ‐1925 – locţiitor de arhiepiscop
al Chişinăului şi Hotinului, iar în 1925, când Arhiescopia Chişinăului a
fost ridicată la rangul de Mitropolie, devine primul mitropolit al Basarabiei
de origine românească. Iniţitiva întemeierii Asociaţiei Culturale „Astra”
la Chişinău aparţine de asemenea, mitropolitului Gurie. În momentul când
regele Carol al II‐lea a făcut o vizită în Basarabia în 1930, Mitropolitul Gurie
l‐a împiedicat să intre în altar prin porţile împărăteşti, spunându‐i că un rege
poate să o facă doar având coroana pe cap şi împreună cu soţia sa legiuită,
principesa Elena a Greciei, reproşându‐i astfel relaţiile extraconjugale.
Acest fapt nu i‐a fost iertat niciodată de rege, care a declanşat o campanie
împotriva lui Gurie, sub pretextul unor nereguli de ordin financiar, care nu
au putut fi dovedite de ancheta efectuată de Curtea de Casaţie. La presiunile
regelui, Sfântul Sinod în frunte cu Patriarhul Miron Cristea, l‐au suspendat
temporar la 11 noiembrie 1936, fără să ţină seama şi de scrisoarea trimisă
de acesta. În apărarea lui nu au fost decât legionarii şi încă un înalt prelat. A
trecut la cele veşnice în noiembrie 1943. Printre cei care au rostit discursuri
la ceremonia de înmormântare s‐a aflat şi Ioan Pelivan. Mormântul său se
găseşte în cimitirul Mănăstirii Cernica.
Pantelimon Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, judeţul Soroca – d. 30
aprilie 1979, Bucureşti) a urmat şcoala primară în satul natal, la Cubolta,
apoi cursurile Şcolii Spirituale din Edineţ şi ale Seminarului Teologic din
Chişinău. După ce a absolvit seminarul în 1904, s‐a înscris la Facultatea
de Fizică şi Matematică a Universităţii din Dorpat (astăzi Tartu, Estonia).
Un an mai târziu a izbucnit revoluţia şi Halippa s‐a văzut nevoit să renunţe
la studii. Revenit la Chişinău, s‐a apropiat de tinerii intelectuali români,
colaborând la „revista Basarabia”, prima publicaţie română a epocii, în
paginile căreia a tipărit imnul revoluţionar „Deşteaptă‐te, române“, fapt