Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

252 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
de boieri moldoveni, fiind de profesie jurist. A lucrat ca avocat, dar s‐a
implicat şi în acţiunile cu caracter naţional moldovenesc de la începutul
secolului XX. A fost proprietar şi director al revistei „Basarabia”, care a
apărut la 24 mai 1906, cu titlul în grafie latină. Deşi această publicaţie a
avut doar 79 de numere apărute, totuşi ea a rămas în istoria presei drept una
dintre cele mai valoroase reviste româneşti. Ea a avut o mare importanţă din
punct de vedere organizatoric şi ideologic, contribuind mult la consolidarea
mişcării naţionale. A limpezit ideile şi a scos în prim‐planul vieţii politice
figurile cele mai valoroase ale Basarabiei. Această publicaţie a deschis
calea apariţiei altor ziare şi reviste, ca: „Glasul Basarabiei”, „Luminătorul”,
iar apoi „Cuvântul Moldovenesc”, precum şi a diverse foi, broşuri, cărţi,
calendare şi alte tipărituri în limba română. Mai mult de şase decenii,
avocatul Emanuil Gavriliţă a fost lăsat în umbră de pătura intelectuală.
O atenţie deosebită i‐a fost acordată, abia începând din iunie 2010, când
s‐au împlinit 100 de ani de la moartea destinsului om de cultură, Emanuil
Gavriliţă. La mormântul acestuia din satul Băxani, raionul Soroca, a fost
organizată comemorarea sa, Tot în 2010, omul de afaceri, Vasile Gavrilliţă,
descendent din familia avocatului, a promis băxănenilor că din cont propriu
va instala o nouă piatră funerară la mormântul lui Emanuil Gavriliţă. În
acest context, Gavriliţă a propus Guvernului Republicii Moldova să
promoveze numele acestei personalităţi.
Onisifor Ghibu (n. 31 mai 1883, Sălişte, comitatul Sibiu – d. 3 octombrie
1972, Cluj) a urmat cursurile şcolii primare în localitatea natală Sălişte. A
efectuat primele 6 clase de liceu la Sibiu, terminând cursurile şcolii medii
la Braşov, în anul 1902. Studiile universitare le face la Universitatea din
Bucureşti, apoi şi le desăvârşeşte la Budapesta, Strasbourg şi Jena, în acest
din urmă oraş universitar trecându‐şi şi doctoratul în filosofie, pedagogie
şi în istorie universală(1909). În anul 1910 a fost numit inspector al
şcolilor arhiepiscopiei Ortodoxe a Transilvaniei (Sibiu), în 1912 secretar al
secţiei şcolare «Astra» şi membru în comitetele redacţionale ale revistelor
«Luceafărul», Românul», «Transilvania», pentru ca, în 1914, să se refugieze
la Bucureşti, împreună cu soţia sa. Aici fondă «Tribuna», împreună cu C.
Bucşan şi Gh. Popp, deveni membru al redacţiilor «Revistei generale a
învăţământului», al «Buletinului Casei şcoalelor»şi al «Gazetei Ostaşilor».
În 1916, în contumacie, a fost condamnat la moarte de Tribunalul militar
din Cluj, pentru dezertare. Refugiindu‐se în Basarabia, întemeie, alături
de Pan Halippa, Partidul Naţional Moldovenesc. Începu o luptă biruitoare
pentru introducerea alfabetului latin în şcoală şi administraţie. În 1917,
edită «Şcoala Moldoveneasc㻺i «Ardealul», ce se preschimbă în cotidian
(«România Nouă») la 24 ianuarie 1918 – organ de propagandă pentru