Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

250 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
funciare stăpânite de V. Cristi, care era domiciliat în Chişinău, în casa nr.
11 de pe strada Universităţii. În comuna Teleşeu, judeţul Orhei, el poseda
14 ha de pământ arabil, 17 ha vie şi 1 ha izlaz, iar în satul Zămcioji din
comuna Rădeni, judeţul Lăpuşna – 118 ha de pământ arabil, 22 ha vie, 15
ha fâneaţă, 27 ha livadă şi 9 ha izlaz. Moşia sa Zămcioji, cu suprafaţa totală
de 214 ha 1154 m. p., cuprindea: conacul împreună cu parcul (6 ha 6684
mp), livezi de meri şi pruni (24 ha 7500 mp), livezi de nuci (22 ha 230 mp),
sub odaie (6 ha 2095 mp), teren arabil şi fâneaţă (143 ha 810 mp) şi plantaţii
cu salcâmi (5 ha). Pe această moşie de la Zămcioji avea următoarele
construcţii: clădirea principală în care locuia proprietarul, cu 25 de camere
şi bucătăria din 3 camere, – o clădire frumoasă, construită din piatră şi
acoperită cu ţiglă de Marsilia. În altă clădire, cu două nivele, locuia
administratorul moşiei. Era cramă, grajduri pentru cai şi vaci, beci, gheţărie.
La 29 septembrie 1938, Vladimir Cristi a fost instalat în postul de primar al
municipiului Chişinău. La 21 ianuarie 1939, guvernul României l‐a numit
în Consiliul Superior Naţional al Frontului Renaşterii Naţionale, responsabil
de agricultură şi munca manuală. În iunie 1939, la adunarea generală anuală
a Uniunii Sindicatelor Viticole şi Pomicole din România, care a avut loc la
Bucureşti, el a fost ales în calitate de vicepreşedinte al Uniunii Sindicatelor
şi Cooperativelor Viticole din Basarabia. Partea finală a vieţii a fost
dramatică. În 1944, el se refugiază în Austria, unde lucrează ca muncitor
agricol la o fermă. Încercând să‐l contacteze pe C. Argetoianu, aflat în
Elveţia, Vladimir Cristi este arestat de N.K.V.D şi dus, împreună cu
membrii familiei sale, în U.R.S.S., moment din care nu se mai ştie nimic
despre el.
Pantelimon Erhan (n. 1884, Tănătari, judeţul Tighina – d. 1971,
Bucureşti), a absolvit Seminarul teologic din Chişinău (fiind coleg cu
Pantelimon Halippa), iar după studiile universitare din Petersburg a devenit
profesor la liceul nr. l din capitala Rusiei şi asistent universitar. Făcea parte
din gruparea politica de stânga, iar ca exponent al acesteia, împreună cu
Ion Inculeţ, în iunie 1917, s‐a reîntors în Basarabia, în fruntea unui grup de
soldaţi revoluţionari moldoveni, care făcuseră cursuri de educaţie politică
revoluţionară. Peste puţin timp după sosirea la Chişinău a intrat ca membru
în Sovietul deputaţilor ţărani şi muncitori ai Chişinăului, apoi ca membru
în comitetul executiv al Administraţiei Sociale a întregii provincii, fiind
ales ulterior ca preşedinte. Plin de energie şi foarte activ, constituia un
element activ în frământările politice din Basarabia, în anii 1917‐1918,
remarcându‐se printr‐un tact deosebit în soluţionarea unor chestiuni
delicate, ceea ce i‐a atras simpatia unor grupuri şi organizaţii diverse din