Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 247
Vladimir Cristi a exercitat, de la 6 martie 1917, funcţia de ajutor al
comisarului gubernial al Guvernului Provizoriu în gubernia Basarabia, cea
de comisar gubernial fiind deţinută de Constantin Mimi, numit la 6 martie
1917 prin decretul Guvernului Provizoriu, care, introducând instituţia
respectivă, a suprimat‐o pe cea de guvernator. În cazurile când C. Mimi
pleca din Chişinău, V. Cristi intra provizoriu în exerciţiul funcţiunii de
comisar gubernial. În absenţa lui C. Mimi, V. Cristi, în demnitatea sa de
ajutor al comisarului gubernial, a prezidat Congresul comisarilor judeţeni
din Basarabia, care şi‐a deschis lucrările la 15 iunie 1917. Totodată, devine
membru al Comitetului Executiv Gubernial al Basarabiei, organ
administrativ‐executiv instituit de către Guvernul Provizoriu al Rusiei.
Acest Comitet i‐a încredinţat lui V. Cristi toate funcţiile sale
administrativ‐executive. În iureşul evenimentelor sociale ce s‐au derulat
după revoluţia din 17 februarie 1917 V. Cristi s‐a aruncat „în politica
social‐democrată, intrând în organizaţia de stânga, în Sovietul ţăranilor şi
lucrătorilor din Chişinău, cu care ducea lupta pentru interesele ţărănimii”.
Sub influenţa transformărilor sociale care au intervenit în 1917 în viaţa
imperiului şi care se derulau vertiginos, el a depăşit mentalitatea de castă a
aristocraţiei ruse şi a susţinut mişcarea de eliberare naţională a românilor
basarabeni, ceea ce n‐au făcut‐o mulţi reprezentanţi ai nobilimii basarabene.
Ocupând postul de ajutor al comisarului gubernial, V. Cristi a contribuit la
respingerea pretenţiilor teritoriale înaintate de Rada ucraineană, care tindea
să înglobeze Basarabia în graniţele Ucrainei, în timp ce participanţii la un
şir de congrese basarabene s‐au pronunţat pentru autonomia Basarabiei.
Despre modul cum şi‐a adus aportul în acest sens V. Cristi îşi va aminti mai
târziu: „La 12 iulie 1917 primesc din Kiev o telegramă semnată de ministrul
de interne al Ucrainei, Vinicenko, prin care am fost invitat să mă prezint pe
data de 25 iulie 1917 la Kiev, la o consfătuire a guvernatorilor (corect,
comisarilor – D.P.) provinciilor ce făceau parte din Ucraina autonomă. În
acelaşi timp, Partidul Naţional Moldovenesc, condus de Pan Halippa, şi
peşedintele tuturor organizaţiilor naţionale basarabene unite, Vladimir de
Herţa, primesc de la Kiev o ştire confidenţială că Rada trimite la Petrograd
o delegaţie specială pentru a căpăta aprobarea decisivă a guvernului rus şi
a fixa definitiv hotarele Ucrainei autonome, compusă din 10 provincii
(gubernii), în care urma să intre şi Basarabia. Înţelegând gravitatea
momentului istoric”, V. Cristi s‐a decis să ia personal iniţiativa unei acţiuni
ferme împotriva acestei tendinţe anexioniste. El şi‐a propus să convoace „o
mare întrunire a reprezentanţilor partidelor politice, organizaţiilor obşteşti,
ca zemstvele şi primăriile, şi organizaţiilor naţionale din Basarabia. În
prealabil, pentru a‐i reuşi tentativa, a avut o consfătuire secretă în această