Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

246 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
husari. În august 1901, Vladimir Cristi a fost admis la Facultatea de Drept
a Universităţii din Moscova, pe care a absolvit‐o la 31 iulie 1907. Şi‐a
continuat studiile la Academia de Agricultură din Montpellier, oraş din
sudul Franţei. S‐a specializat apoi, timp de 7 ani, în Rusia, Franţa şi
Germania, ceea ce, probabil, a avut loc sporadic, în anumite intervale de
timp, din moment ce, de la 20 septembrie 1909, el începe să activeze în
cadrul Zemstvei din Orhei (adică, de la vârsta de 27 de ani), fiind membru
al Consiliului Medical de pe lângă Consiliul (Uprava) Zemstvei din judeţul
respectiv. Curând, prin decizia din 5 mai 1910 a Adunării Deputaţilor
Nobilimii din Basarabia, lui V. Cristi i s‐a acordat dreptul de a face parte
din tagma nobilimii basarabene. În septembrie 1911, Adunarea Zemstvei
din judeţul Orhei îi oferă, pe un termen de 3, ani funcţia de judecător de
pace onorific în cadrul judeţului, la 26 noiembrie 1912 îl alege membru al
Consiliului Zemstvei din judeţul Orhei şi, totodată, membru al Comitetului
de viticultură şi vinificaţie din judeţul Orhei, iar în 1914 iarăşi îl numeşte
judecător de pace onorific. În 1912, V. Cristi avea în proprietate 244
desetine din trupul moşiilor Teleşeu, Peresecina, Sămănanca şi Pocşeşti,
situate în judeţul Orhei, şi 252 desetine din componenţa moşiei Zămcioji
din judeţul Chişinău. După declanşarea acţiunilor militare ale Primului
Război Mondial, V. Cristi a exercitat, din septembrie 1914, misiunea de
împuternicit al Zemstvei Guberniale din Basarabia în componenţa Adunării
împuterniciţilor zemstvelor guberniale pe lângă Uniunea Zemstvelor de
acordare a asistenţei ostaşilor bolnavi şi răniţi din toată Rusia. Concomitent,
conducea punctul sanitar şi de alimentaţie din orăşelul galiţian Brodî,
înzestrat de Zemstava Gubernială din Basarabia, precum şi toate instituţiile
curative pentru ostaşii bolnavi şi răniţi, situate în Brodî. La 1 august 1915
este numit în calitate de ajutor al şefului Detaşamentelor Principale ale
Crucii Roşii, subordonate lui V. M. Purişkevici, având sarcina să dirijeze
toate punctele sanitare şi de alimentare ale acestor detaşamente de pe
Frontul de Vest. Pentru merite în activitatea desfăşurată, prin dispoziţia din
27 noiembrie 1915 al comandantului‐şef al armatelor Frontului de Vest, V.
Cristi a fost decorat cu ordinul Sf. Ana, gradul III. El stăpânea în acest timp
următoarele proprietăţi funciare moştenite: 391 desetine din componenţa
moşiilor Teleşeu, Sămănanca, Peresecina şi Pocşeşti din judeţul Orhei şi
511 desetine din trupul moşiei Zămcioji, judeţul Chişinău. La rândul ei, cea
de‐a doua soţie a sa, Elena (născută la 7 decembrie 1888), fiica lui Aleksandr
Sollogub, poseda 1.700 desetine din moşia Şardaga, situată în gubernia
Vladimir. Aceasta creştea şi educa copiii din prima căsnicie: Vladimir
(născut la 4 august 1904), Serghei (născut la 17 februarie 1906) şi Grigore
(născut la 10 septembrie 1908). După revoluţia rusă din februarie 1917,