Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 245
Anton Crihan (n. 12 iulie 1893, Sângerei, Basarabia – d. 9 ianuarie
1993, Saint‐Louis, SUA), a absolvit la Odessa facultatea de Economie. Fiind
ofiţer în anii primului război mondial, a organizat cohortele moldoveneşti
pentru apărarea populaţiei basarabene de jafurile şi omorurile făcute de
soldaţii armatei ruse dezorganizate şi dezmembrate în anii 1917‐1918. Ca
membru al Sfatului Ţării, a votat Actul Unirii Basarabiei cu Regatul Român.
A fost ales deputat în Parlamentul României în anii 1919, 1920, 1922 şi
1923, şi a îndeplinit funcţii ministeriale şi în învăţământ. În 1934 susţine la
Sorbona (Paris) teza de doctor în ştiinţe economice. Din 1934 până în 1945
este profesor la Iaşi şi membru important al Partidului Naţional‐Ţărănesc
din România. Este autorul Legii Agrare pentru Basarabia, în baza căreia a
fost înfăptuită împroprietărirea ţăranilor din contul marilor latifundiari. A
fost distins de Guvernul României Regale cu ordinele „Regele Ferdinand“
în gradul de ofiţer şi ordinul „Steaua României“ în gradul de ofiţer. Din
1946, trece în ilegalitate. În 1950 pleacă în Franţa, ulterior – în Statele
Unite ale Americii. Aici a fost cooptat în conducerea Consiliului Naţional
Român ca reprezentant al P.N.Ţ., calitate în care a desfăşurat o intensă
activitate anticomunistă. Din cauza unor neînţelegeri de ordin organizatoric
şi financiar, intervenite între conducătorii C.N.R., în iulie 1964, Anton
Crihan s‐a retras din conducerea acestui organism şi s‐a mutat de la New
York la Saint Louis, unde va locui până la sfârşitul vieţii. Relaţiile dintre
Anton Crihan şi Pantelimon Halippa s‐au răcit după 1970, ca urmare a
criticilor aduse de Halippa lui Crihan, că nu ar activa îndeajuns pentru
susţinerea cauzei Basarabiei în străinătate, cât şi a unor neînţelegeri cu Ion
Păscăluţă din Canada. Deşi izolat în străinătate şi criticat de cei din ţară,
Anton Crihan nu a renunţat la activităţile vizând demonstrarea faptului că
Basarabia şi Bucovine sunt teritorii româneşti, menţinând legături cu unii
basarabeni din ţară, precum Vasile Harea din Iaşi, Ion Văleanu şi Elefterie
Sinicliu din Bucureşti. A publicat cărţile „Capitalul străin în Rusia“ şi
„Unirea Basarabiei“, precum şi ”Drepturile României asupra Basarabiei,
văzute de istorici ruşi şi străini“. La constituirea Asociaţiei „Pro Basarabia
şi Bucovina”, a fost declarat preşedinte de onoare al acestei formaţiuni
patriotice. A fost ultimul supravieţuitor din marea generaţie care a luptat
pentru revenirea Basarabiei la Patria‐mamă, închinându‐şi întreaga viaţă
Unirii. În 1993 i s‐au făcut funeralii naţionale la Chişinău.
Vladimir Cristi (n. 4 iulie 1882, în satul Uskova din gubernia Moscova –
d., U.R.S.S.), descinde dintr‐o familie de boieri din Moldova. Tatăl său,
Grigore Cristi, a fost cornet în garda imperială rusă a regimentului de