Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

240 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
întemniţat, în cele din urmă, în fortăreaţa Petropavlovsk, de unde, după o
detenţie de mai bine de 2 ani, ia calea exilului şi ajunge în Elveţia. Activează
în cercurile socialiste de aici, în care se aflau nume roşi emigranţi ruşi,
redactează în limba rusă două gazete şi mai multe broşuri de propagandă,
trecute apoi clandestin în Rusia. După 1876, se stabileşte în România,
cetăţenia română fiindu‐i recunoscută în 1881. Contribuie la organizarea
unor cercuri socialiste şi la editarea unor periodice de aceeaşi orientare.
Cu vremea, s‐a îndepărtat de prietenii lui politici, rămânând legat doar
de aspiraţiile umanitariste ale mişcării; era, ca şi alte vlăstare aristocrate,
un utopic, teoretizând, printre altele, me nirea intelectualului în viaţa unei
societăţi, necesitatea unei reforme morale întru regenerarea umanităţii.
Constant a rămas numai în ferventa urii lui faţă de ţarism. La Bucureşti a
lucrat în redacţiile ziarelor „Românul”, „Telegraful”, „Telegraful român”,
„Corespondenţa română” etc., a fost funcţionar la Arhivele Statului, a
condus aproape trei decenii serviciul statistic al Primăriei, fiind, după 1900,
şi profesor de limba rusă la Şcoala superioară de război. Scriind în limba
rusă şi în română, Arbore nu se mărgineşte la publicarea de propagandă
narodnică. Colaborează la alcătu irea părţii privitoare la Rusia din La
Geographie universelle a lui Elisee Reclus (geograf şi militant socialist
care redacta împre ună cu Arbore şi publicaţia „Le Travailleur”). Dar
lucrarea sa de căpătâi este Basarabia în secolul XIX (1898), o monografie
istorico‐geografică a ţinutului, interesantă în special prin datele arheologice,
etnografice şi folclorice. Autorul elaborează şi Dicţionarul geografic al
Basarabiei (1904). Deşi nu s‐a consi derat un scriitor, a lăsat o serie de
confesiuni, multe mărturii autobiografice dezvăluind cel puţin un condei
atent. Memoria listica din Temniţă şi exil (1894), Nihiliştii (1895), În exil
(1896), reluată fragmentar în volumul În temniţele ruseşti (1923), evocă
tinereţea agitată a unei generaţii, destinul nu o dată tragic al unor militanţi.
Înaintea lui C. Stere, Arbore se referă la atmosfera terifiantă din Rusia ţaristă,
la infernul închisorilor, elogiind elanurile generoase, sacrificiul luptătorilor
antiţarişti, majo ritatea oameni cu o tinereţe sfărâmată. Numeroase portrete
de socialişti, cunoscuţi în Rusia, Elveţia şi România, sporesc, în pofida
unor tuşe subiective, valoarea de document a scrierilor. Anterior, publicase
în „Amicul copiilor”, revistă scoasă, între 1891 şi 1894, împreună cu Şt.
Basarabeanu (Victor Crăsescu), mai multe schiţe şi povestiri pătrunse de
duioşie şi compasi une faţă de suferinţă, trecând cititorului chibzuite lecţii
de morală. Apărute numai în presă, câteva texte, tatonări în lite ratura de
aventuri, romane ori povestiri (Fraţii Lupu, Gambuzino sau Căutătorii de
aur, Istoria unui român în America, Diamantul pierdut, Mercedes şi Dolores
etc.), prelucrările după Cervantes, Daniel Defoe, Alphonse Daudet, H. Chr.