Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

SCHIŢE BIOGRAFICE
Elena Alistar (n. 1873, comuna Vaisal, judeţul Ismail – d. 1955,
Pucioasa) s‐a născut în familia preotului Vasile Bălan şi a soţiei acestuia,
Elisabeta. A făcut şcoala primară la Congaz, în judeţul Cahul şi apoi a urmat
Şcoala Eparhială de Fete de la Chişinău. Aici îl cunoaşte pe tânărul teolog
Dumitru Alistar cu care se căsătoreşte. Îşi urmează soţul devenit preot
şi activează ca învăţătoare începând cu anul 1890 în localităţile Văleni,
Roşu, Zărneşti din jud. Cahul şi Rezeni, jud. Chişinău. Între 1909‐1916 a
urmat Facultatea de Medicină de la Iaşi. A fost arestată pentru „activitate
naţionalistă” împreună cu membrii grupării lui Daniel Ciugureanu deoarece
susţinea necesitatea eliberării prin forţă a Basarabiei de sub stăpânirea
rusă. În 1916 a fost mobilizată în armată ca medic militar. A continuat să
profeseze la Spitalul Costiujeni de lângă Chişinău. Membră a Partidului
Naţional Moldovenesc, a fost aleasă deputat în Sfatul Ţării. Este singura
femeie cunoscută astăzi care a luat parte activ la evenimentele politice ce
au condus Basarabia către Unirea cu România. La data de 27 martie 1918 a
votat Unirea Basarabiei cu România. Elena Alistar a fondat Liga Culturală
a Femeilor din Basarabia. A fost preşedinte a Partidului Poporului,
înfiinţat de Maresalul Averescu, originar, de asemenea, din Ismail,
Bugeac – Basarabia istorică, comuna Babele, actualmente în Ucraina. În
1927 fondează în Basarabia Gruparea Femeilor Române. S‐a evidenţiat
în activitatea Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române care îşi
desfăşura activitatea sub patronajul prinţesei Alexandrina Cantacuzino.
Odată cu ocuparea Basarabiei de către Armata Roşie, la 28 iunie 1940,
Elena Alistar s‐a refugiat în România. După ce a locuit o vreme la Iaşi este
arestată de regimul comunist şi trimisă la Pucioasa, judeţul Dâmboviţa unde
a şi decedat în 1955. Rămăşiţele pământeşti i‐au fost aduse peste câţiva ani
la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Zamfir C. Arbore, cunoscut şi sub numele Zamfir Ralli‐Arbore (n. 14
noiembrie 1848, Cernăuţi – d. 2 aprilie 1933, Bucureşti) este descendent al
unor vechi familii de boieri, fiu al secretarului gubernial Constantin Ralli.
A urmat liceul la Chişinău, Nikolaev şi Moscova, iar în 1867 s‐a înscris la
Universitatea din Moscova, trecând apoi la Aca demia Militară de Medicină
din Petersburg. Intră în cercurile narodnice studenţeşti, fiind arestat şi