Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

234 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
din principalii actori al actului Unirii Basarabiei cu România putea genera
(şi de fapt a generat) interpretări a unor forţe politice interne, dar mai cu
seamă a unor misiuni diplomatice de la Bucureşti. Pentru a contracara
asemenea interpretări, organele de securitate au întreprins măsuri pentru
a cunoaşte din timp conţinutul alocuţiunilor ce urmau a fi rostite în faţa
sicriului cu osemintele lui Ioan Pelivan şi a‐i determina pe vorbitori să
se limiteze în luarea de cuvânt doar la activitatea lui profesională, „fără a
se referi la pretenţii teritoriale şi alte aspecte politice tendenţioase” 6 . Unii
fruntaşi basarabeni considerau aducerea osemintelor lui Ioan Pelivan şi
reînhumarea lor la Cernica drept un prilej oportun de abordare deschisă a
problemei Basarabiei în faţa autorităţilor române. Organele de Securitate,
fiind la curent cu această pornire, l‐au determinat pe Elefterie Sinicliu „să
renunţe la intenţiile ce le avea de a ridica – în public – unele probleme
legate de Basarabia” 7 .
Ceremonia reînhumării osemintelor lui Ioan Pelivan a avut loc la
4 aprilie 1976. Câteva zile mai înainte, la 1 aprilie, se împlinise o sută
de ani de la naşterea marelui luptător naţional. Cu această ocazie, a fost
oficiată o slujbă de pomenire, de către 12 preoţi, cu un cor reputat, în
prezenţa unei mari mulţimi, majoritatea fiind basarabeni, dar nu au lipsit
nici prietenii transnistreni. În legătură cu acest eveniment, organele de
Securitate au întreprins măsuri pentru a cunoaşte din timp conţinutul
alocuţiunilor şi a‐i determina pe vorbitori să se limiteze în cuvântul lor la
activitatea profesională a lui Pelivan, ”fără a se referi la pretenţii teritoriale
şi alte aspecte politice tendenţioase“ 8 . Au ţinut discursuri preoţii Vasile
Ţepordei şi Dumitru Balaur, tovarăşul de luptă şi „fratele” de suferinţă de
la penitenciarul din Sighet, profesorul teolog Constantin Tomescu, fostul
deputat în Sfatul Ţării, prietenul de familie Elefterie Sinicliu, Tudor Grossu
şi alţii. Din partea lui Pantelimon Halippa, a fost citită o scrisoare în care
erau evocate valenţele multiple ale personalităţii lui Ioan Pelivan 9 . Potrivit
unei note a Securităţii, din 14 aprilie 1976, una dintre coroanele puse atunci
la mormânt, având inscripţia ”Din partea prietenilor transnistreni“, ar fi
dat naştere la un protest al unei ”ambasade, care s‐a sesizat de conţinutul
inscripţiei“ 10 . Era vorba, evident, despre ambasada U.R.S.S., care la rândul
ei a monitorizat ceremonia de reînhumare. Discutând acest aspect cu un
6
Ion Constantin, Pantelimon Halippa neînfricat pentru Basarabia, Editura
Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2009, p. 72.
7
Ibidem, p. 207.
8
Arh. C.N.S.A.S., dosar I 161960, vol. 13, f. 171 bis.
9
Ibidem; Ion Constantin, Pantelimon Halippa neînfricat pentru Basarabia, p. 72.
10
Ibidem, f. 170.