Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 223
n‐ai voie să te rogi, n‐ai voie să murmuri, n‐ai voie să baţi în uşă, n‐ai voie
să baţi în perete, n‐ai voie să te caţeri la fereastră, n‐ai voie să... , n‐ai voie
nimic! N‐ai voie!” 19 .
După o lună de la arestare, la fostul domiciliu a lui Ioan Pelivan din str.
I.L. Caragiale nr. 7 din Bucureşti, au venit câţiva securişti cu un camion
şi au întrebat‐o pe cea care au găsit‐o în casă: „Sunteţi Maria Pelivan”,
de parcă aceştia nu ştiau unde au venit şi pe cine au în faţă. La primirea
răspunsului afirmativ, oaspeţii nepoftiţi i‐au declarat: „Aveţi dispoziţia să
vă mutaţi de aici. Aveţi voie să luaţi patul şi lucrurile de îmbrăcat. Atât. Vă
mutăm în altă parte” 20 .
Zdrobită sufleteşte de arestarea soţului, Maria Pelivan a fost dusă
într‐o cameră de pe strada Olari, care semăna mai mult cu o magazie. Din
cauza pivniţei de dedesubt, încăperea era rece şi umedă. La început era
supravegheată de securişti ca să nu plece din această locuinţă, apoi, treptat,
supravegherea a slăbit. Peste câteva luni a fost arestat şi ginerele lui Ioan
Pelivan, care era pe atunci maior în rezervă 21 . Mai târziu, Maria Pelivan,
împreună cu fiica sa adoptivă, au fost mutate într‐o locuinţă din strada Olga
Bancic nr. 4.
Regimul de exterminare din închisoare avea şi alte componente. Din
cauza subnutriţiei, Ioan Pelivan ca şi mulţi alţi deţinuţi s‐a îmbolnăvit,
medicul refuzând să‐i dea tratament. La solicitările de tratament a deţinuţilor,
medicul impostor al închisorii obişnuia să spună: „Medicamentele sunt
inutile, să lăsăm natura să lucreze”. Boala l‐a chinuit până în ultimele clipe
ale vieţii 22 . Pe lângă celelalte chinuri, înjosiri, foame etc. deţinuţii mai erau
bătuţi frecvent de personalul închisorii. Bătaia se aplica pentru orice motiv,
pentru cea mai elementară bănuială. Supravieţuitorii Ilie Lazăr şi Constantin
Tomescu au relatat cazuri de aplicare a bătăii faţă de Ioan Pelivan 23 .
În închisoarea de la Sighet, Ioan Pelivan a stat, în diferite perioade de
timp, în mai multe celule şi în diferite componenţe. Din amintirile lui Ion
Nistor putem reconstitui două celule şi trei colective din care a făcut parte:
1. cu o oarecare probabilitate, celula nr. 18 (cu două ferestre), de la parter,
cu colectivul format la momentul internării (mai 1950), din 9 persoane,
19
Nuţu Roşca, Închisoarea elitei româneşti. Compendiu, Sighetu Marmaţiei, 2006,
p. 22.
20
Ziarul „Ţara”, 14 aprilie 2000; citat după Valeriu Pelivan, Ion Gheorghe Pelivan,
în Vatra veşniciei – Răzeni. Carte de familie de neam răzănean (1484‐2003), Chişinău,
2003, p. 109.
21
Ibidem.
22
Nuţu Roşca, op. cit., p. 33, 144.
23
Ibidem, p. 27.