Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

220 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
ministru de stat pentru Bucovina, fost ministru al Cultelor şi Artelor; Sever
Dan, fost ministru al Sănătăţii Publice; Gheorghe Leon, fost ministru al
Economiei Naţionale; Florian Ştefănescu‐Goangă, fost subsecretar de stat
la Ministerul Educaţiei Naţionale; Nicolae Sibiceanu, fost subsecretar de
stat la Preşedinţia Consiliului de Miniştri; Teofil Sauciuc‐Săveanu, fost
ministru de stat pentru Bucovina; Victor Papacostea, istoric, fondator al
Institutului de Studii Balcanice din Bucureşti, fost subsecretar de stat la
Ministerul Educaţiei în guvernele Sănătescu şi Rădescu; Zamfir Brătescu,
Titus Popovici, fost subsecretar de stat la Ministerul Economiei Naţionale;
generalul Henri Cihoski, fost ministru de Război (1928‐1930), fost senator
de drept. Într‐o altă dubă, secţionată cu celule individuale, fuseseră băgaţi
Gheorghe Tătărăscu, Dinu Brătianu, Gheorghe Brătianu, Ion I. Gigurtu,
Constantin Argetoianu şi alţii.
Dubele în care au fost înghesuiţi arestaţii erau fără ferestre, lumina
pătrundea printr‐o ventilaţie de sus. La uşa de intrare, bine păzită de doi
gardieni zdraveni şi foarte scumpi la vorbă, se găsea o găleată cu apă. Pe
întreg traseul pe care‐l făceau, „reţinuţii”, de fapt arestaţii abuziv şi cu
aplicarea violenţei, erau supuşi unui şoc psihologic de nedescris. În dube
era o căldură insuportabilă, arestaţii cu greu îşi stăpâneau cumpătul. În
drum, în urma unui atac de cord, a decedat doctorul Daniel Ciugureanu,
generalul Henri Cihoski se îmbolnăvise grav de nervi 10 .
Punctul de destinaţie al „cortegiului demnitarilor” nu era cunoscut nici
însoţitorilor din convoi. Ruta Bucureşti – Câmpina – Doftana – Braşov –
Sibiu –Aiud – Cluj – Huedin – Ciucea – Oradea – Careii Mari – Sighet este
descrisă amănunţit de Ion Nistor în amintirile sale. Duba cu nr. 16971, în
care se afla Ioan Pelivan a ajuns la închisoarea din Sighet în după amiaza
zilei de 7 mai 1950.
Penitenciarul din Sighet a fost construită la sfârşitul secolului al
XIX‐lea, în timpul când Transilvania se afla sub regimul austro‐ungar,
fiind considerată una din cele mai moderne şi riguroase închisori ale epocii.
Destinaţia iniţială a instituţiei era găzduirea deţinuţilor de drept comun,
acest caracter menţinându‐se şi în perioada interbelică. Începând cu mijlocul
anului 1947, în penitenciarul de la Sighet au fost închise diverse persoane
pentru motive politice (ţărani maramureşeni care nu reuşeau să‐şi achite
impozitele obligatorii la produsele alimentare, fiind condamnaţi pentru
acţiuni de sabotaj, elevi şi studenţi din zonă, membri ai unor organizaţii
anticomuniste), însă caracterul penitenciarului era de drept comun.
Din mai 1950, închisoarea de la Sighet a devenit, pentru mai bine
10
Ibidem, p. 16‐17.