Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

CAPITOLUL XVII
IOAN PELIVAN, ÎNTEMNIŢAT
ÎN ÎNCHISOAREA DIN SIGHET
Ocupaţia străină a României (1944–1958) s‐a manifestat prin
exercitarea unui control total asupra tuturor sferelor puterii de stat şi prin
desfăşurarea unui profund proces de sovietizare şi comunizare. În perioada
respectivă, României i s‐a impus, prin forţa armelor, modelul totalitar
sovietic, caracterizat în speţă printr‐o amplă represiune politică. Sub
lozinca instaurării „democraţiei populare”, noile organe ale puterii de stat,
asigurate logistic de consilieri sovietici, au dezlănţuit un adevărat dezmăţ
politic. În domeniul economic, s‐a purces la lichidarea proprietăţii private
şi crearea celei socialiste. Drept rezultat, s‐a modificat substanţial structura
socială a societăţii şi componenţa demografică a populaţiei. În ansamblu,
în perioada postbelică, întreaga societate românească a devenit laboratorul
unui experiment social de proporţii, consecinţele căruia se resimt şi astăzi.
După cucerirea puterii de stat (6 martie 1945), Partidul Muncitoresc
Român (de fapt, o secţie a fostului Comintern) a purces la defăimarea şi
lichidarea tuturor partidelor de pe scena politică românească, acestea fiind
declarate „reacţionare” şi „burgheze” şi în consecinţă, ostile „democraţiei
populare”. A început vânarea şi exterminarea marilor personalităţi ale
României, care până la acea dată au avut un rol hotărâtor în crearea şi
consolidarea statului român. Rând pe rând, au fost arestaţi şi condamnaţi
(cu sau fără proces) liderii principalelor partide politice din perioada
interbelică. Într‐o perioadă relativ scurtă de timp, a fost arestată şi
încarcerată aproape întreaga elită politică, culturală, intelectuală şi militară
a României interbelice. Înalţi demnitari – miniştri, deputaţi, secretari şi
subsecretari de stat – lideri ai formaţiunilor politice, savanţi, oameni de
artă şi cultură, generali, prelaţi etc. au fost declaraţi „duşmani ai poporului”
sau „duşmani” ai noului regim politic. Personalităţi cu merite deosebite în
istoria ţării şi a poporului, care au creat şi condus România Mare, care au
apărat şi consolidat statul român timp de câteva decenii, au fost supuse,
iniţial, unei presiuni morale şi psihologice, iar, mai târziu, unui regim
diabolic de teroare politică şi, în cele din urmă, de exterminare fizică în
închisorile din Sighet, Arad, Gherla, Râmnicu Sărat etc.