Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

212 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
Basarabiei, pe baza unui plan pregătit încă din toamna anului 1943. De
asemenea, în martie 1944, s‐a încercat să se realizeze o amplă acţiune
pentru „păstrarea nezdruncinată a unirii Basarabiei cu Patria‐Mamă”, prin
trimiterea în străinătate a unor personalităţi politice şi culturale basarabene,
precum: Ioan Pelivan, Pan Halippa, dr. Petre Cazacu, Ştefan Ciobanu,
Vladimir Cristi, Anton Crihan, Gheorghe Năstase, Alexandru Boldur,
Vasile Harea, Valeriu Ciobanu, Theodor Holban, Gheorghe Bezviconi,
Nichita Smochină şi Ştefan Bulat. În nota de serviciu întocmită în acest
scop la Ministerul Afacerilor Străine de Vasile Stoica, se preciza că în
cazul lui Ioan Pelivan, Pan Halippa, Ştefan Ciobanu, dr. Petre Cazacu,
Vladimir Cristi şi Anton Crihan, care au fost „devotaţi făuritori ai unirii
în 1918, pe lângă problema unei activităţi în străinătate pentru Basarabia,
trebuie avută în vedere necesitatea ca, în eventualitatea unei înfrângeri a
forţelor noastre, ei să nu se găsească în ţară, unde mâna rusească i‐ar putea
ajunge” 21 . Acţiunea diplomatică proiectată n‐a mai putut fi înfăptuită, din
cauza precipitării evenimentelor. La sfârşitul lunii martie 1944, trupele
sovietice intrau în zona de nord‐est a ţării. Comandamentul sovietic a
declanşat apoi o amplă ofensivă, frontul fiind rupt în sud şi nord. Rezistenţa
româno‐germană s‐a prelungit numai câteva zile, până la 23 august, când
decizia de scoatere a României din războiul împotriva Puterilor Aliate şi
Asociate a dus la dizolvarea Frontului românesc, permiţând înaintarea
vertiginoasă a trupelor sovietice spre vest şi sud. În ziua de 24 august 1944,
trupele sovietice ocupau Chişinăul, iar câteva zile mai târziu Uniunea
Sovietică ajungea să stăpânească, din nou, teritoriile româneşti oferite de
Hitler prin Pactul Molotov–Ribbentrop.
6) Revenirea la Bucureşti
In anul 1944, Ioan Pelivan se stabileşte, împreună cu familia, la
Bucureşti, aducând cu sine actele şi documentele referitoare la activitatea
pe care a desfăşurat‐o în diverse funcţii administrative şi de stat. Urmărea
cu atenţie evoluţia evenimentelor şi, după cum îi cunoştea pe sovietici, îşi
dădea seama că România va fi ocupată de aceştia. Era evident îngrijorat
de perspectiva sumbră pe care o prevedea nu numai pentru el şi familia
sa, ci pentru întreaga ţară. Perfect conştient de pericolul ce‐l aşteaptă, ar
fi putut încerca să‐şi salveze viaţa în Occident, dar n‐a făcut‐o, fiind prea
21
Arh. M.A.E., fond 71/U.R.S.S., 1943, vol. 96, f. 167; Ion Constantin, România,
marile puteri şi problema Basarabiei, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1995, p. 186–
187.