Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

210 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
Ţării, din 24 ianuarie 1918, s‐a desfăcut din „complexul monstruos numit
U.R.S.S.” şi s‐a proclamat independentă, cu suveranitate naţională absolută
şi deci cu dreptul de a dispune liber de soarta sa. În finalul articolului se
arăta că Sovietele „au continuat să menţină pretenţiile lor asupra Basarabiei,
iar în vara anului 1940 au ocupat‐o milităreşte în condiţii revoltătoare şi
condamnabile, abuzând de forţă şi profitând de situaţia critică în care s‐a găsit
atunci România. Ceasul dreptăţii a sunat acum. Armatele germano‐române,
care au trecut Prutul vor libera Basarabia de sub jugul odios al sovietelor şi
fraţii noştri de acolo vor avea în curând prilejul să sărbătorească ziua mult
dorită a mântuirii lor” 16 .
În timpul războiului, după dezrobirea teritoriilor româneşti cotropite de
U.R.S.S. şi reintegrarea lor în hotarele fireşti, Ioan Pelivan a depus eforturi
susţinute pentru reînfiinţarea şi menţinerea activităţii revistei „Viaţa
Basarabiei” (1941‐1944) şi a fost preocupat intens de propaganda culturală
românească. A editat lucrările cu caracter literar şi istoric: Alexandru
Matei Cotruţă, Bucureşti, 1940; Basarabia de sub oblăduirea rusească,
Bucureşti, 1941; Nicolae Ştefan Casso, Bucureşti, 1942; Din suferinţele
Basarabiei, Bucureşti, 1942, precum şi articole în „Viaţa Basarabiei”, dar
şi poezii publicate în diferite reviste şi ziare. Este prezent la evenimente
importante, dintre care menţionăm aniversarea a 25 ani de la Unirea
Basarabiei cu patria mamă, ce a avut loc la catedrala din Chişinău, în ziua
de 27 martie 1943 17 , când Ioan Pelivan a rostit un vibrant discurs.
O notă a Serviciului Special de Informaţii (S.S.I.) din această perioadă
consemnează, totuşi, faptul că I. Pelivan „se menţine rezervat faţă de
actualul regim fiind nemulţumit că după dezrobirea Basarabiei această
provincie nu este condusă de funcţionarii basarabeni” 18 .
4) La înmormântarea mitropolitului Gurie Grosu
În anul 1943 s‐au stins din viaţă trei dintre înalţii ierarhi ai Bisericii
Ortodoxe din Basarabia, care au jucat roluri importante în mişcarea
naţională din această provincie: iconomul stavrofor Constantin Popovici,
fost profesor la Seminarul Teologic din Chişinău, Dionisie Erhan, fost
episcop al Ismailului şi mitropolitul Gurie Grosu, care a condus Biserica
Ortodoxă Română din Basarabia timp de aproape două decenii, după
Unirea acestei provincii cu patria‐mamă. La înmormântarea mitropolitului
Gurie Grosu, în cimitirul mănăstirii Cernica de lângă Bucureşti, din ziua
16
Ibidem.
17
Vezi: foto în Anexe documentare.
18
Arh. C.N.S.A.S., dosar P 11121, f. 2.