Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

208 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
moment, în ziua de 28 iunie 1940, că sunt proscris de tovarăşii din Chişinău,
iar agenţii ocupării locuinţei mele şi tot mobilierul m‐aştepta (u) încă de la
ceasul 11 a.a. a zilei de 28 iunie acasă la mine m‐am îndreptat cu primul
vagon al tramvaiului la gară şi am plecat – lăsând totul – cu trenul de 15
d.a. spre Iaşi, înaintându‐mi şi demisia din serviciul pe care l‐am îndeplinit
în Chişinău...” 12 .
După retragerea la Bucureşti, soţii Pelivan au locuit în strada I.L.
Caragiale nr. 7, unde aveau o casă proprietate personală.
3)Activitatea în timpul războiului pentru dezrobirea
pământurilor strămoşeşti
România a intrat în cel de‐al Doilea Război Mondial pe 22 iunie 1941
alături de Germania pentru eliberarea Basarabiei şi Nordului Bucovinei,
anexate de U.R.S.S. cu un an în urmă. Acest demers a fost aprobat
de întregul popor român şi cea mai mare parte a clasei politice din ţara
noastră. Atunci a fost lansat faimosul Marş al Basarabiei: „Azi noapte la
Prut, războiul a’nceput/Românii trec dincolo iară/Să ia înapoi prin arme
şi scut/Moşia pierdută astă vară/Mergem în câmpia Basarabilor/ Plină de
grâne, plină de dor/ Şi‐n Bucovina cu mânăstiri şi brazi/Mergem la luptă
dragi camarazi...”. Este evident că, România a participat într‐un „război
paralel”, alături de Germania hitleristă, având propriile interese naţionale,
vizând dezrobirea teritoriilor ocupate de statul sovietic, în baza înţelegerii
convenite prin Pactul Molotov‐Ribbentrop.
Presa vremii a prezentat pe larg motivaţia intrării României în război
şi drepturile ei istorice asupra provinciilor răsăritene. Dintre materialele
apărute atunci în mass‐media semnalăm un articol intitulat Drepturile
noastre asupra Basarabiei. Un document important istoric, publicat în
ziarul „Universul” din 27 iunie 1941. Articolul pornea de la faptul că, în
chestiunea Basarabiei, conducătorii sovietici nu numai că au încercat să
falsifice istoria, pretinzând că acest străvechi ţinut românesc nu a făcut
parte din Moldova atunci când imperiul ţarist a anexat‐o, dar au nesocotit
până şi principiile introduse în propria lor constituţie privitoare la dreptul
de autodeterminare al popoarelor şi naţionalităţilor şi libertatea recunoscută
fiecărei republici din U.R.S.S. de a se declara independentă. Acea libertate
fusese prevăzută în capitolul II al titlului II din constituţia sovietică pusă
în aplicare în 1917, în următorii termeni: „Fiecare din Republicile federale
12
A.N.I.C., Fond Ioan Pelivan (1449), Bucureşti, Fond Ioan Pelivan (1449), dosar
537, f. 208‐209.