Ioan Pelivan - PÄrinte al miÅcÄrii naÅ£ionale din Basarabia - Romania ...
Ioan Pelivan - PÄrinte al miÅcÄrii naÅ£ionale din Basarabia - Romania ... Ioan Pelivan - PÄrinte al miÅcÄrii naÅ£ionale din Basarabia - Romania ...
206 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU pierdut, câtuşi de puţin, din actualitate. După înfiinţarea acestei biblioteci, fruntaşul basarabean propunea, în final, ca tinerii diplomaţi, mai ales cei care urmau să fie trimişi la post la Moscova, Budapesta şi Sofia, să fie supuşi unui examen serios, pentru a li se verifica cunoştinţele şi a vedea dacă ei sunt în măsură să realizeze în bune condiţii misiunile ce le aveau de îndeplinit. Fapt iarăşi nu lipsit de actualitate, Pelivan mai arăta că „hatârul şi protecţia”, cum declarase primul ministru Gh. Tătărăscu, să dispară pentru totdeauna şi să fie înlocuite prin „muncă şi capacitate” 8 . 2) Protest energic faţă de notele ultimative sovietice În baza înţelegerilor sovieto‐germane, convenite prin Pactul Molotov‐Ribbentrop, din 23 august 1939, în ziua de 26 iunie 1940, U.R.S.S. a remis guvernului român un absurd şi cinic ultimatum, solicitând cedarea Basarabiei şi nordului Bucovinei. Cerinţele sovietice au consternat întreaga ţară. Ultimatumul a fost o grea lovitură pentru toţi românii, dar mai ales pentru cei din Basarabia. Constrâns de situaţie, guvernul român a răspuns în termenul fixat, propunând discutarea problemei cu scopul menţinerii de „relaţiuni trainice de bună înţelegere şi prietenie între U.R.S.S. şi România” 9 . În noaptea de 27 spre 28 iunie, Uniunea Sovietică a remis al doilea ultimatum României pentru cedarea celor două provincii româneşti, fixând de această dată un termen de evacuare foarte scurt: „În decurs de patru zile, începând de la ora 14, ora Moscovei la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de armatele româneşti”. Se prevedea, în acelaşi timp, ocuparea teritoriului Basarabiei şi al părţii de nord a Bucovinei de către trupele sovietice. Ultimatumul stipula ocuparea de armatele sovietice a oraşelor Cernăuţi, Chişinău şi Cetatea Albă chiar „în decursul zilei de 28 iunie” 10 . În această situaţie dramatică, România trebuia să aleagă între retragerea armatelor române din teritoriile revendicate şi războiul cu Uniunea Sovietică. În Consiliul de Coroană din 27 iunie s‐a hotărât evitarea războiului şi acceptarea notelor ultimative sovietice. Oameni politici şi de cultură români au protestat împotriva abuzului sovietic, întocmind memorii şi scrisori care s‐au prezentat şi dezbătut în parlament, arătând adevărul istoric şi dreptul legitim al românilor din aceste provincii de a face parte integrantă cu România, dar autorităţile sovietice nu ţineau seama de acestea. Ioan Pelivan a fost unul dintre intelectualii care 8 Ibidem. 9 Ştefan Ciobanu, Basarabia. Populaţia. Istoria. Cultura, Ediţie îngrijită de Cornel Scafeş, Editura Clio, Bucureşti, 1992, p. 130‐131. 10 Ibidem, p. 131.
IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 207 au protestat energic, prin scrisori trimise Corpurilor Legiuitoare, împotriva notelor ultimative din 26 şi 27 iunie 1940, transmise de guvernul sovietic, prin care România era nevoită să cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei. În împrejurările dramatice legate de ocuparea de către puterea sovietică a acestor teritorii româneşti, la 28 iunie 1940, Ioan Pelivan se refugiază la Bucureşti. În acea zi fatidică de 28 iunie, când Basarabia şi nordul Bucovinei au fost invadate de trupele sovietice, în urma cunoscutelor note ultimative, Maria Pelivan se afla la Bucureşti, fiica lor adoptivă Nadia(e) şi soţul ei se aflau la Iaşi, iar Ioan Pelivan – la Chişinău. Soţul Nadiei era ofiţer la biroul de informaţii al unei divizii şi primise prin cod cifrat ştiri îngrijorătoare cu privire la faptul că sovieticii îşi concentrează armatele la Nistru, pregătindu‐se să invadeze Basarabia. Atunci el i‐a dat un telefon urgent lui Ioan Pelivan şi i‐a spus să vină imediat la Iaşi. „Luând cu el atât, cât a încăput într‐o valiză, Ioan Pelivan a plecat cu primul tren spre Iaşi”. După 22 iunie 1941, atunci când Maria şi Ioan Pelivan au revenit la Chişinău, nu au mai găsit nimic din colecţiile de cărţi şi documente vechi, întreaga casă fiind jefuită de către sovietici. Alături de Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Virgil Madgearu, Mihail Popovici, dr. N. Lupu, Ghiţă Popp, Aurel Dobrescu, Sever Bocu, împreună cu Constantin I.C. Brătianu, Ioan Lupaş, Istrate Micescu, Pantelimon Halippa, Gheorghe Gh. Mironescu, dr. Con stantin Angelescu, Mihail Sadoveanu, Traian Săvulescu, Gheorghe Ionescu‐Siseşti, Gheorghe Brătianu, Ion Petrovici, Octav Onicescu, Constantin Rădulescu‐Motru şi alţi oameni politici şi de cultură, Pelivan a semnat, la 6 august 1940, un memoriu de protest împotriva revizionismului 11 . În contextul părăsirii forţate a Basarabiei de către armata şi administraţia românească, deosebit de interesantă apare scrisoarea pe care Prof. Petre Constantinescu Iaşi, cunoscut drept unul din militanţii comunişti, provenit, însă, din fostul Partid Socialist din România, îi scria lui Ioan Pelivan, la 7 ianuarie 1941, următoarele: „Trecând peste nenorocirile şi încercările dureroase ce s‐au abătut asupra Neamului, ţării şi fiecăruia din noi am pentru un moment dorinţa de a vă asigura că n‐am uitat pe nici unul din scumpa sufletelor noastre Basarabia şi mai puţin pe primii luptători ai renaşterii naţionale în fruntea cărora aţi avut abnegaţia şi curajul să staţi. Transmit prin urmare cele mai călduroase felicitări, călduroase, cu prilejul aniversării zilei onomastice şi urez din adâncul sufletului prosperitate şi zile luminoase de bucurie şi fericire personală şi naţională, la mulţi ani. Tot astfel şi nobilei Doamne şi soţiei Domniei Voastre. Aflând în ultimul 11 Vezi: Ioan Scurtu, Istoria Partidului Naţional‐Ţărănesc, Ediţia a II‐a, revăzută şi adăugită, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994, p. 349.
- Page 156 and 157: 156 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 158 and 159: 158 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 160 and 161: CAPITOLUL XV VIAŢA ŞI ACTIVITATEA
- Page 162 and 163: 162 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 164 and 165: 164 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 166 and 167: 166 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 168 and 169: 168 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 170 and 171: 170 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 172 and 173: 172 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 174 and 175: 174 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 176 and 177: 176 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 178 and 179: 178 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 180 and 181: 180 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 182 and 183: 182 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 184 and 185: 184 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 186 and 187: 186 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 188 and 189: 188 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 190 and 191: 190 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 192 and 193: 192 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 194 and 195: 194 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 196 and 197: 196 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 198 and 199: 198 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 200 and 201: 200 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 202 and 203: 202 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 204 and 205: CAPITOLUL XVI DRAMA BASARABIEI, DIN
- Page 208 and 209: 208 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 210 and 211: 210 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 212 and 213: 212 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 214 and 215: CAPITOLUL XVII IOAN PELIVAN, ÎNTEM
- Page 216 and 217: 216 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 218 and 219: 218 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 220 and 221: 220 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 222 and 223: 222 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 224 and 225: 224 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 226 and 227: 226 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 228 and 229: 228 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 230 and 231: 230 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 232 and 233: 232 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 234 and 235: 234 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 236 and 237: CAPITOLUL XX NUMELE LUI IOAN PELIVA
- Page 238 and 239: 238 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 240 and 241: 240 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 242 and 243: 242 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 244 and 245: 244 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 246 and 247: 246 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 248 and 249: 248 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 250 and 251: 250 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 252 and 253: 252 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
- Page 254 and 255: 254 ION CONSTANTIN • ION NEGREI
IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 207<br />
au protestat energic, prin scrisori trimise Corpurilor Legiuitoare, împotriva<br />
notelor ultimative <strong>din</strong> 26 şi 27 iunie 1940, transmise de guvernul sovietic,<br />
prin care România era nevoită să cedeze <strong>Basarabia</strong> şi nordul Bucovinei.<br />
În împrejurările dramatice legate de ocuparea de către puterea sovietică<br />
a acestor teritorii româneşti, la 28 iunie 1940, <strong>Ioan</strong> <strong>Pelivan</strong> se refugiază<br />
la Bucureşti. În acea zi fatidică de 28 iunie, când <strong>Basarabia</strong> şi nordul<br />
Bucovinei au fost invadate de trupele sovietice, în urma cunoscutelor note<br />
ultimative, Maria <strong>Pelivan</strong> se afla la Bucureşti, fiica lor adoptivă Nadia(e)<br />
şi soţul ei se aflau la Iaşi, iar <strong>Ioan</strong> <strong>Pelivan</strong> – la Chişinău. Soţul Nadiei era<br />
ofiţer la biroul de informaţii <strong>al</strong> unei divizii şi primise prin cod cifrat ştiri<br />
îngrijorătoare cu privire la faptul că sovieticii îşi concentrează armatele la<br />
Nistru, pregătindu‐se să invadeze <strong>Basarabia</strong>. Atunci el i‐a dat un telefon<br />
urgent lui <strong>Ioan</strong> <strong>Pelivan</strong> şi i‐a spus să vină imediat la Iaşi. „Luând cu el<br />
atât, cât a încăput într‐o v<strong>al</strong>iză, <strong>Ioan</strong> <strong>Pelivan</strong> a plecat cu primul tren spre<br />
Iaşi”. După 22 iunie 1941, atunci când Maria şi <strong>Ioan</strong> <strong>Pelivan</strong> au revenit la<br />
Chişinău, nu au mai găsit nimic <strong>din</strong> colecţiile de cărţi şi documente vechi,<br />
întreaga casă fiind jefuită de către sovietici.<br />
Alături de Iuliu Maniu, Ion Mih<strong>al</strong>ache, Virgil Madgearu, Mihail<br />
Popovici, dr. N. Lupu, Ghiţă Popp, Aurel Dobrescu, Sever Bocu, împreună<br />
cu Constantin I.C. Brătianu, <strong>Ioan</strong> Lupaş, Istrate Micescu, Pantelimon<br />
H<strong>al</strong>ippa, Gheorghe Gh. Mironescu, dr. Con stantin Angelescu, Mihail<br />
Sadoveanu, Traian Săvulescu, Gheorghe Ionescu‐Siseşti, Gheorghe<br />
Brătianu, Ion Petrovici, Octav Onicescu, Constantin Rădulescu‐Motru şi<br />
<strong>al</strong>ţi oameni politici şi de cultură, <strong>Pelivan</strong> a semnat, la 6 august 1940, un<br />
memoriu de protest împotriva revizionismului 11 .<br />
În contextul părăsirii forţate a Basarabiei de către armata şi administraţia<br />
românească, deosebit de interesantă apare scrisoarea pe care Prof. Petre<br />
Constantinescu Iaşi, cunoscut drept unul <strong>din</strong> militanţii comunişti, provenit,<br />
însă, <strong>din</strong> fostul Partid Soci<strong>al</strong>ist <strong>din</strong> România, îi scria lui <strong>Ioan</strong> <strong>Pelivan</strong>, la<br />
7 ianuarie 1941, următoarele: „Trecând peste nenorocirile şi încercările<br />
dureroase ce s‐au abătut asupra Neamului, ţării şi fiecăruia <strong>din</strong> noi am<br />
pentru un moment dorinţa de a vă asigura că n‐am uitat pe nici unul <strong>din</strong><br />
scumpa sufletelor noastre <strong>Basarabia</strong> şi mai puţin pe primii luptători ai<br />
renaşterii naţion<strong>al</strong>e în fruntea cărora aţi avut abnegaţia şi curajul să staţi.<br />
Transmit prin urmare cele mai călduroase felicitări, călduroase, cu prilejul<br />
aniversării zilei onomastice şi urez <strong>din</strong> adâncul sufletului prosperitate şi<br />
zile luminoase de bucurie şi fericire person<strong>al</strong>ă şi naţion<strong>al</strong>ă, la mulţi ani.<br />
Tot astfel şi nobilei Doamne şi soţiei Domniei Voastre. Aflând în ultimul<br />
11<br />
Vezi: <strong>Ioan</strong> Scurtu, Istoria Partidului Naţion<strong>al</strong>‐Ţărănesc, Ediţia a II‐a, revăzută<br />
şi adăugită, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994, p. 349.