Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

CAPITOLUL XVI
DRAMA BASARABIEI, DIN ANUL 1940
1) Propunere referitoare la înfiinţarea unei biblioteci cu secţii
privind Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Dobrogea
La fel ca mulţi oameni politici şi întreaga opinie publică din România,
Ioan Pelivan a receptat cu îngrijorare evoluţia evenimentelor internaţionale
determinate de izbucnirea celui de‐al Doilea Război Mondial. Dându‐şi
seama de pericolele tot mai ameninţătoare ce veneau din partea unor state
revizioniste din jurul României, care revendicau pe faţă unele din teritoriile
care se uniseră cu patria‐mamă, după Primul Război Mondial, în ziua de
31 ianuarie 1940, el a înaintat primului ministru din acea vreme, Gheorghe
Tătărescu şi ministrului Afacerilor Străine, Grigore Gafencu, o scrisoare
cu propunerea de înfiinţare, în cadrul acestui minister, a unei biblioteci cu
secţii privind Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Dobrogea. În expunerea
de motive a propunerii sale, Pelivan pornea de la întâlnirea pe care primul
ministru Tătărescu o avusese, cu câteva zile înainte, la 27 ianuarie 1940,
la Chişinău, cu oameni politici şi intelectuali de frunte ai Basarabiei. În
timpul discuţiilor, şeful guvernului subliniase că, în anul în curs, 1940,
trebuie rezolvate „cu preferinţă acele chestiuni, cari au caracterul de strictă
actualitate şi de urgenţă şi cari sunt în legătură cu înzestrarea scumpei noastre
armate” 1 . În scrisoarea sa, Pelivan atrăgea atenţia asupra unei chestiuni
care făcea parte din mijloacele de apărare naţională şi care „de mult trebuia
rezolvată”. Era vorba despre faptul că „o bună parte din reprezentanţii
noştri diplomatici, precum şi ataşaţii de presă, nu pot, acolo unde sunt
acreditaţi, să apere interesele ţării lor, aşa cum trebuie, pentru simplul
motiv, că nu o cunosc îndeajuns (subl. în text). Şi nu o cunosc nu numai
din vina lor, ci mai ales din lipsa de bună organizare” 2 . Pelivan sublinia
acest lucru, mai ales când era vorba de reprezentanţii noştri diplomatici
„la Moscova, Budapesta şi Sofia, unde lumea politică şi presa de acolo ne
sunt ostile. Şi vorbesc în special de aceşti reprezentanţi, pentru că chestia
1
A.N.I.C., Fond Ioan Pelivan (1449), dosar 517, f. 1. Vezi şi Dumitru Preda, De
ce avem o presă proastă, în „Magazin istoric”, nr. 8/2002, p. 55‐56.
2
Ibidem.